Ma aflu intr-o pasa oribila. Inca de ieri m-a coplesit apropierea unui eveniment extrem de important, motiv pentru care nu am mai fost capabil sa imi ordonez gandurile si nu am mai scris. Nu am sa povestesc niciodata despre ce este vorba, insa este una dintre zilele care pot sa ne influenteze toata existenta viitoare.Din acest motiv am ales sa scriu despre o prietenie (virtuala) pornita dintr-o afinitate pentru jazz si pentru vorba mestesugita. Am mai scris despre omul care ne trimite din cand in cand cate un sunet si pe care il trecem prin "turnesol".
Aseara, tarziu, am primit ultimul cadou muzical, dar care a trecut si de aceasta data proba indubitabilului. Copilul a spus ca: "place!".
Iar pentru parintii care isi doresc o oaza de impacare cu sine, iata si o alta recomandare venita cu cateva zile in urma. Nu-i asa ca iti vine sa te indragostesti (iremediabil) de radio? It is a rich woman.
10 comentarii:
Ba da, asta apropo de întrebarea din final. Ştrumfilor, vă doresc să aveţi o zi cât mai bună, din toate punctele de vedere...
Comentam la un alt post al dumneavoastră cu ceva timp în urmă că Andi Bob nu dispare şi nu abandonează aşa uşor!
Cristian Lisandru:
Cu asa recomandari, nici nu este greu sa iti doresti sa ai parte de seri tihnite, in semiintuneric, cu radio-ul dat in surdina.
acuvio:
Pentru noi este un prilej de bucurie, fiecare post al ei.
Sper să fi depăşit pasa proastă.Eu îţi doresc toate cele bune şi multă baftă în toate. Îmbrăţişări calde.
Hai... capul sus :)
cam sumbră postarea, noroc cu prietenii ... cele bune, fruntea sus!
noaptebunacopii:
Nu reusesc sa o depasesc, inca, insa iti multumesc pentru gandul bun!
Cleaner:
Mai sus decat atat nu se poate!
doctorul:
mai este nevoie si de astfel de momente, insa cei care au rabdarea sa caute in aceasta postare vor putea sa gaseasca si o oaza de liniste incredibil de reala.
Trimiteţi un comentariu