M-am nascut intr-o lume in care oamenii trimiteau scrisori. Aceeasi lume in care usa de la intrare de descuia dimineata si se incuia seara. Oamenii legau prietenii atunci cand stateau la nesfarsitele cozi la orice, chiar si la hartie igienica. Toti il “smotoceau” pe unul, nea Nicu. Nascoceau bancuri, radeau pe infundate.Astazi usa se incuie si atunci can mergem pana in capatul palierului,la gunoi. “Se intampla atatea!”
Ieri, dupa ce s-au trezit copiii din somnul de pranz, am dat curs unei “invitatii in orb”. Am trait o ora de tihna, de normalitate. Ne-am pupat, aproape de la poarta, am stat pe o terasa, am palavragit. Parca ne cunosteam din copilarie. Am uitat de toate, nu am mai fost suparati pe nimeni. Timp de o ora am fost prieteni buni…. Ecce Homo!
Atat am facut la plecare: am multumit!
Astazi, Sir James Paul McCartney implineste saizeci si opt de ani.
.
Democratia a deschis o cutie a Pandorei plina de violenta si rautati. Din pacate ele predomina in acest concept total necunoscut noua inca. Rautatea domina si increderea in semeni tinde catre zero. E minunat cand mai gasim o oaza a vremurilor de alta data.
RăspundețiȘtergereCe să mai spun şi eu, că trăim vremuri tulburi în care eşti obligat aproape să te uiţi în urmă pentru a vedea dacă nu vine vreunul după tine ca să-ţi şutească portofelul? Sper, totuşi, ca aceşti copilaşi cu suflete curate să trăiască altceva...
RăspundețiȘtergereWow, habar n-aveam. La multi ani. Vremurile sunt intr-adevar tulburi. Intrebare este: cand se va schimba totul? Pentru ca (si sunt sigura de asta) trebuie sa se schimbe ceva. Curand.
RăspundețiȘtergereSchimbăm noi, puţin câte puţin. Trebuie s-o facem pentru cei patru de pe balansoar şi pentru alte milioane de suflete asemeni lor.
RăspundețiȘtergere(Vă mai aşteptăm pe la noi! :) )
De-am putea,cât mai multi dintre noi,să ne întoarcem la gesturile normale...Sunt însă sceptică în privinta faptului că simpla însumare a unor astfel de comportamente ar îmblânzi vremurile si oamenii care le tulbură.
RăspundețiȘtergereDe-am putea,cât mai multi dintre noi,să ne întoarcem la gesturile normale...Sunt însă sceptică în privinta faptului că simpla însumare a unor astfel de comportamente ar îmblânzi vremurile si oamenii care le tulbură.
RăspundețiȘtergeremultumesc mult pentru sfat...il voi asculta constiincioasa, la urmatoarea postare:D
RăspundețiȘtergereFrumos, foarte frumos !
RăspundețiȘtergereMerci frumos de comentariu...Te mai astept pe la mine...
RăspundețiȘtergerePS:la multi ani aceliua!:*
Ghiocelul alb:
RăspundețiȘtergereAtunci cand reusim sa o gasim, tocmai datorita propriilor indoieli, o pierdem lamentabil. Ne este teama sa credem ca mai poate fi reala.
Cristian Lisandru:
RăspundețiȘtergereMarea tragedie este aceea ca s-ar putea sa ne dorim ca sa traiasca si ei (macar) la fel ca noi.
Irenne:
RăspundețiȘtergereBun venit!
Sa speram ca nu o sa se schimbe in ceva si mai rau.
silavaracald:
RăspundețiȘtergereNu avem de ales. Trebuie sa mai venim ca sa ne recuperam sapca. Daca nu am uitat-o la voi, inseamna ca berea avea cam mult alcool.
evelics:
RăspundețiȘtergerese pare ca blogul poate sa fie un instrument de cautare a oamenilor empatici.
anilei:
RăspundețiȘtergeresfaturile sunt pentru dat, nu pentru urmat!
fiecare trebuie sa se conduca dupa propriul sistem de valori.
Odorica Ion:
RăspundețiȘtergereMultumesc! Bun Venit!
Ne mobilizeaza aceste incurajari.
Lorelei:
RăspundețiȘtergereCu siguranta, am sa revin!
He, he! Melania noastra draga! Abia astept s'ajung in Tg. Mures sa va cunosc!! Cam pe 13, 14 august ajung acolo...
RăspundețiȘtergereMa bucur mult de bucuria voastra! Pup copiii aia frumosi din balansoar!
...am aflat despre sosirea ta!
RăspundețiȘtergerete asteptam cu fotografia aceea... vrem un autograf pe ea!