In urma cu douazeci si opt de ani, doi copii ajunsi in pragul adolescentei isi priveau mama stingandu-se, la fel de discret cum traise, intr-un apartament de la parterul unui bloc muncitoresc din Galati.
Acesta a fost motivul calatoriei noastre. Am venit sa-i pomenim numele, impreuna cu cei pentru care ea, inca, mai reprezinta ceva.
Maine pornim catre Bucuresti, cu speranta ca o sa il vedem pe Ozzy, iar el o sa ne cante "Mama, I'm coming home".
Un gând pios.
RăspundețiȘtergereȘi un uriaș buchet virtual de crizanteme albe.
Toate florile din toamna asta frumoasa!R.I.P
RăspundețiȘtergereA fost MAMA si va ramane indiferent de locul in care sta acum.Privirile ei v-au urmarit intotdeauna.
RăspundețiȘtergereFlori,amintiri frumoase,cuvinte nespuse...
Îmbrăţişări.
RăspundețiȘtergereNumai bine, Odorica
RăspundețiȘtergereINCERTITUDINI:
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru gandul bun adresat mamei mele. Inseamna mult.
elena marin-alexe:
RăspundețiȘtergereMultumesc, asa cum vad eu, mama mea le merita.
angi:
RăspundețiȘtergereMultumesc, multumesc mult!
Este atat de placut sa vezi ca se aduna si alti oameni in jurul tau, mai ales atunci cand este vorba de intamplari triste.
noaptebunacopii:
RăspundețiȘtergereLe intoarcem cu recunostinta.
Odorica Ion:
RăspundețiȘtergereBine ai venit in "casa piticului".