Pagini

▼

luni, decembrie 13

Despre acest înecat fără nume





Despre acest înecat fără nume,
care vâslise cu rost, fără rost,
atunci când voi fi mort de mult,
se va spune că eu am fost.

(Nicolae Oancea - Despre acest înecat fără nume)



.....
la

10 comentarii:

  1. silavaracald14 decembrie 2010 la 09:43

    Versurile astea-mi amintesc oarecum de ”Cel mai frumos mort din lume” al lui Gabriel Garcia Marquez...

    RăspundețiȘtergere
  2. Virginia14 decembrie 2010 la 22:38

    Ce baieti frumosi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Virtualkid16 decembrie 2010 la 20:40

    silavaracald:
    Mereu am spus ca poezia depinde in primul rand de urechea la care ajunge, poate chiar mai mult decat gandul care a plamadit-o.

    RăspundețiȘtergere
  4. Virtualkid16 decembrie 2010 la 20:40

    Virginia:
    Care dintre ei????

    RăspundețiȘtergere
  5. doctorul17 decembrie 2010 la 17:02

    trei haiduci ...

    RăspundețiȘtergere
  6. DNA System19 decembrie 2010 la 08:38

    Cu rost, fara rost, vasla nu trebuie lasata din mana.

    RăspundețiȘtergere
  7. Virtualkid26 decembrie 2010 la 06:41

    doctorul:
    asa se vede????

    RăspundețiȘtergere
  8. Virtualkid26 decembrie 2010 la 06:41

    DNA System:
    Nici nu ne gandim sa facem asta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim30 decembrie 2010 la 07:26

    Lumea este plina de inecati fara nume.

    RăspundețiȘtergere
  10. Virtualkid2 ianuarie 2011 la 21:44

    Anonim:
    Da, este o realitate crunta, una cu care nici nu prea ai cum sa lupti.

    RăspundețiȘtergere