Toată copilăria mi-a fost marcată de această permanentă tentație, cea a mașinuțelor elecrice din orășelul copiilor pentru care părinții mei nu se îndurau să rupă bani de la altele, mult mai importante. Chiverniseala era cuvântul de ordine, iar asta era o extravaganță, un moft absolut dispensabil.
Câtă diferență între mintea unui copil și cea a unui adult, iar de multe ori semnul de egalitate depinde de valoarea unui jeton care să pornească o banală mașinuță de bâlci.
.
Lasa bre. nu fii mahnit, cand termin facultatea si intru in servici iti cumpar o masinuta
RăspundețiȘtergereSi noua ne place acest moft,numai ca la noi se petrece la patrat.E bine oricum!
RăspundețiȘtergere@Sufletel:
RăspundețiȘtergereMerita asteptat, mai ales daca putem sa ne alegem si o marca anume. Am salvat in memorie aceasta promisiune.
@angi:
RăspundețiȘtergereSi noi ne aferim aceasta placere in fiecare zi, cat stam aici in Galati.
Ehe, ce multi erau 3-4 lei pe vremuri...
RăspundețiȘtergere@Traian:
RăspundețiȘtergereEram sigur ca sunt multi care isi amintesc astfel de amanunte! Da, erau foarte grea chiverniseala...