Am crescut într-o lume în care peştele era mâncarea săracului. Cei care au apucat vremurile de înainte de '89 ştiu foarte bine la ce anume mă refer. Eu nu am uitat jena cu care unii colegi se ascundeau, efectiv, atunci când pachetul adus de acasă pentru pauză trebuia pus pe masă. Eu aşa am apucat, masa era comună iar merindele erau puse toate la comun.Astăzi este prima dezlegare la peşte din postul Crăciunului, prilejul unui noian de amintiri dintr-o lume în care auzeam aproape zilnic: "Nicio masă fără peşte” Pe atunci flota de pescuit a ţării era o forță mondială, iar creveţii umpleau rafturile magazinelor alimentare, la preţ de nimic. Acum, mănânc şi plâng! Că doar este dezlegare la peşte.
după iepure şi nişte jumări de gâscă (parcă?), uf, bine c-a venit în sfârşit şi dezlegarea asta la peşte :)))
RăspundețiȘtergerealtfel, n-am fost în stare să duc la capăt articolul ăla...
Intr-adevar sloganul popular al anilor 80'era :nici o masa fara peste.
RăspundețiȘtergereAcum maninc foarte rar peste:)
Salutari de la Vrancea Kid!
@puideblog:
RăspundețiȘtergereAsa cum am mai spus, toate erau "de post". :)
@elena marin-alexe:
RăspundețiȘtergereEra cea mai ieftina carne, iar titlul de "mancarea saracului" nu este o invetie.