Nu-mi pomeni de luna argintie
De soare, cer albastru nici atat
A mea e zarea plumburie
Caci sunt stapanul timpului urat.
As vrea sa port o mantie de ceata
Sa simt ca-s plin de mazga pan la gat
Iar vantul sa-mi improaste ploaia-n fata
Oh, ce frumos e timpul mohorat!
(din pacate nu imi amintesc autorul, iar poezia este citata din memorie)
ai mai aflat cumva intre timp care este autorul? am gasit aceasta poezie in jurnalul unei rude decedate, chiar sunt curioasa...
RăspundețiȘtergere@Bianca Ichim:
RăspundețiȘtergereTot ceea ce imi amintesc este faptul ca aceste versuri se aflau intr-un roman politist.
Stiu ca pare ciudat, insa nu am indoieli in aceasta privinta.