Un astfel de om şi l-ar dori oricine pe post de bunic. Noi l-am cunoscut, împreună, iar bucuria celor două nuci trecute din mână de copil în mâna care mângâie struna este vie. În această primăvară l-am aşteptat pe maestru să sosească iar în urbea noastră, ba chiar mai păstrăm şi acum biletul de la concertul anulat.
Când o fi să vină iar, nu-i mai dăm decât o nucă, semn că nu l-am iertat pentru primăvara în care nu au mai înebunit salcâmii.....
Bunicule Tudor Gheorghe, la mulţi ani! Să vii iar, noi mai avem atât de multe nuci!
La mulţi ani! (are aceeaşi vârstă ca tata...) Sper să se reia concertul, poate pentru voi înfloresc salcâmii şi toamna ;)
RăspundețiȘtergere@puideblog:
RăspundețiȘtergereNoi il asteptam cuminti, cu nuci.