Scotocind prin arhiva blogului am găsit această fotografie și m-am emoționat.
Era vremea scutecelor și a biberonului. Acum începem să avem discuții argumentate.
Și acum, la fel ca și atunci, timpul își deapănă ghemul fără să-i pese de mândria noastră.
Amintiri, amintiri... bucurii!
Poate am prea mult beri la bord...dar mi-as dori un tata ca tine.....tot respectul virtual kid ;)
RăspundețiȘtergere@americanu:
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pentru acest gand. Poate ca suna patetic, dar m-am emotionat!