Nu de puţine ori îmi pierd răbdarea, poate că mi se întâmplă chiar să-l pedepsesc, uneori, fără să merite. Dar tot eu sunt cel căruia i se taie răsuflarea atunci când îmi primesc cea mai dulce recompensă pe care şi-ar dori să o primească un părinte: copilul meu s-a obişnuit ca atunci când vrea să-mi mulţumească pentru ceva să mă sărute pe frunte.
Cu fiecare zi care trece, cu fiecare astfel de sărut adăugat pe fruntea mea tot mai brăzdată de riduri, îmi dau seama că obiceiul acesta este chiar fabulos. Este ca şi cum ar adăuga, iar şi iar, câte o stea pe cer.... mereu mai rămâne loc pentru măcar încă una.
Măcar!
12 comentarii:
ce superb! ce pot să mai zic? sper ca fruntea ta să ajungă cea mai înstelată boltă...
M-au induiosat cuvintele voastre si pupicii pe care vi-i dati, el pe frunte, tu pe obrajori!
Va doresc ca peste ani sa aveti aceeasi relatie frumoasa pe care incet, incet, o construiti de pe acum.
:)
Nu pot decat sa te felicit pentru frumusetea relatiei pe care o ai cu propriul copil . imi amintesc si eu de clipele de ragaz pe care le savuram impreuna cu baiatul meu , cand era copil . Acum este si el parinte si incerc sa fiu cat mai mult in preajma nepotelului meu . Mi-e dor de o mangaiere si un sarut pe frunte ...
Sarutul si imbratisarea copilului tau, sunt cele mai binecuvantate clipe pentru inima unui parinte.
Ganduri bune de la Vrancea!
Noi ne-am mai izbit pe interneti, nu? :)
Tudor imi saruta mainile si eu il pup tot! E atat de dulce si suav si plin de candoare sarutul unui copil...<3
puideblog:
Numai timp suficient sa fie, ca restul vine de la sine.
Gabriela Elena:
Sunt toate sansele ca asta sa depinda numai de noi. Trebuie doar sa ne pastram neatinsa speranta.
radu:
De multe ori ma gandesc cu teama la faptul ca timpul trece implacabil, prea repede.
elena marin-alexe:
Foarte mult adevar in aceste vorbe pe care ni le adresati, nimic nu poate sa depaseasca valoarea acestui gest banal....
Luka D:
Depinde ce intelegem prin "izbit"...
Liana10:
Nimic mai adevarat!
Trimiteți un comentariu