Mi-am dorit să meargă cu mine, să asiste la investigaţia aceasta, să îi rămână ceva în memorie. Atunci când am intrat în camera computerului tomograf şi m-am aşezat pemasa mobile a acestuia am privit în urmă. Mi-am văzut copilul urmărindu-mă cu îngrijorare. Nu ştiu cât şi ce înţelegea, însă ceea ce m-a şocat de-a dreptul a fost faptul ca o necunoscută îl ţinea în braţe, pe un scaun care să îi permită să vadă prin fereastră ceea ce mi se întâmplă. O necunoscută!
Cineva m-a sfătuit să închid ochii, iar eu m-am conformat. Tot timpul investigaţiei mi-am văzut copilul în braţele unei necunoscute şi m-am gândit cât de mult poate să aducă o singură clipă... si cum se pot darâma lumile care par inexpugnabile, intr-o secundă, atât.
Oare ce s-ar fi intamplat daca nu as fi inchis ochii?
.
Bai Sorine, esti copil? :(
RăspundețiȘtergereDa!
RăspundețiȘtergeresper ca a fost numai o investigatie de rutina si ca totul est bine! ?
RăspundețiȘtergereO teama paranoica frustranta si mare cand mi-au prins urechile,sa nu cumva sa misc,puteam sa fac orice,mai putin sa stau cuminte,iara in urechile mele era un urlet de disperare.
RăspundețiȘtergeresuntem nebuni?
O teama paranoica frustranta si mare cand mi-au prins urechile,sa nu cumva sa misc,puteam sa fac orice,mai putin sa stau cuminte,iara in urechile mele era un urlet de disperare.
RăspundețiȘtergeresuntem nebuni?