vineri, august 6
Mama I'm Coming Home
S-a nascut pe 6 august, 1948.
A fost declarata pe 8 august. Asa era in acele vremuri!
In anul 1982, pe 6 august sarbatoream pentru ultima data impreuna. Urma o operatie chirurgicala care se anunta dificila. S-a intamplat sa fie pe 8 august. A fost ziua in care am primit vestea despartirii care urma sa vina.
Mi-a fost mama, nu a mai apucat sa fie bunica.
Si pentru ca stiu ca nu poate sa vina, ma intorc eu cu gandul spre ea, bunica neintamplata a fiului meu.
Mama I'm Coming Home.
Nu mai publicam nimic in acest sfarsit de saptamana. Suntem acasa, la mama.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
20 de comentarii:
Sunt alături de tine. Îmbrăţişări.
Dumnezeu să o odihnească. Şi eu sunt alături de voi, dragilor!
Dumnezeu s-o odihnească!
Semănaţi fizic. :)
Un gand bun si de la mine... Dumnezeu s-o odihneasca.
Cuvintele sunt inutile...
Am atâtea cuvinte in minte..niciunul nu mi se pare cel mai potrivit.
Și totuși, o să-ți spun ceva-ești un copil tare bun!!!
noaptebunacopii:
conteaza orice mana intinsa!
Cristian Lisandru:
Multumim pentru gandul tau!
silavaracald:
Multumesc! Si eu cred ca pastrez trasaturile mamei mele...
Karla:
A simtit gandul tau, indepartat fizic, foarte apropiat sufletului nostru!
INCERTITUDINI:
Poate ca sunt doar un copil normal, unul care nu uita sa pomeneasca numele mamei lui.
Dumnezeu s-o odihnească în pace.
Foarte emotionanta postarea ta..
Putini copii mari isi mai amintesc de mama.
Fii binecuvantat!
Dumnezeu s-o odihneasca...
Kidule drag... imi pare atat de rau sa citesc asta...
elena marin-alexe:
Multumesc pentru binecuvantare! Imi doresc foarte mult sa fie meritata, mai ales ca eu nu consider ca nu m-as incadra in normal...
dand:
Multumesc, prieten bun!
Evergreen:
Eu sper sa te fi ajutat sa te gandesti la cei care sunt apropiati sufletului tau. Mai ales daca nu i-ai pierdut!
stargates:
Ma bucur atunci cand niste necunoscuti ii trimit un gand. Pentru mine conteaza.
Am trecut şi eu azi pe-aici.
Nu ştiu ce să adaug, poate nici nu-s prea multe de spus, doar faptul că înţeleg şi-mi pare rău. Şi-o strângere de mână din tot sufletul.
Teodora:
Ne apropiem de treizeci de ani fara ea. O fi mult, o fi putin? Cine mai poate sa mai spuna?
Trimiteți un comentariu