Griji inutile la prima lectie de inot

Aş minţi dacă aş spune că nu am avut emoţii legate de prima lecţie de înot. Îmi era teamă de felul în care aveau să reacţioneze copiii într-un mediu nou, cu un potenţial periculos însemnat. Faptul că au nimerit pe mâna unor oameni care îşi cunosc meseria a risipit orice urmă de spaimă, iar cea mai interesantă reacţie avea să mă uimească abia acasă, după somnul de prânz obişnuit:









- Tata, când mai mergem la înot?
- Ah! Aşa te vreau, eroul meu!

Înotătorul

Ieri, în zi de duminică am discutat despre noua încercare pe care trebuie să o trecem în această zi. Este un nou început, unul pe care îl aşteptăm cu emoţie amestecată cu teamă. Împreună cu alţi câţiva copii din grupa buburuzelor de la Gimnaziul Romulus Guga începem lecţiile de înot, aşa că ne-am pregătit bagajul pentru această noua provocare. Am pus acolo tot ceea ce este de trebuinţă unui sportiv obişnuit care merge la antrenamente cu mare regularitate, dar cele mai multe discuţii am avut despre cască, pe care am şi probat-o. Am făcut şi fotografii, una mai reuşită decât cealaltă, însă dintre ele am ales-o doar pe aceea care pare să redea foarte exact starea de spirit cu care aşteptăm primele scufundări: aşa arată înotătorul care peste exact două ore "sparge gheaţa"...