Maine urmeaza sa pornim intr-o noua calatorie, la Galati. Ne-am pus in gand sa facem lucruri pe care nu le-am mai facut niciodata (impreuna), printre care si acela de "a merge cu vaporul". Pana acum nu am mai vazut decat corabii care zboara ca cea a capitanului Hook, sau vapoare micute pe care se intampla lucruri ciudate ca pe Calypso lui Cousteau. Dar le-am vazut pe laptopul nostru. Acum trebuie sa simtim adierea brizei de Dunare de pe puntea plina de ulei ars a bacului de la Galati. Sant convins ca experienta se va compara cu cea a calatoriei cu avionul. Copiii au alte repere si evalueaza dupa alte criterii. 
Intre toate pregatirile acestei calatorii, mai scriem cate un rand, cate un cuvant. In timpul nenumaratelor pauze la scris, ceea ce ar putea sa duca la greseli penibile in text, am observat din nou ca avem si in aceasta seara un musafir de peste ocean. Este vorba despre cineva care intra cu o mare regularitate, ceea ce ne face sa fim trufasi si sa ne inchipuim ca ii place ceea ce gaseste in "casuta piticului". Nu stim cine este, insa, ne-am obisnuit atat de mult cu el, incat, daca ar fi sa dispara la un moment dat, ne-ar lipsi foarte mult. Locuieste in Plano, Texas. Atat ne spune contorul blogului. Ii multumim pentru ca ne-a incurajat, chiar de la inceput, in cel mai normal mod: citindu-ne. Poate sa stie ca aici, la noi acasa, il asteapta un gand bun. La schimb, intr-o zi, poate o sa ne povesteasca si noua cum a fost la Festivalul baloanelor.
Cum spuneam, maine plecam, insa, dupa ce mergem la gradinita! Intai munca si apoi distractia!
