Dupa prima zi de gradinita, tocmai pentru ca si programul a fost foarte scurt, ne-am intors prin cartier, in lungul paraiasului care strabate cartierul nostru. Ne-am oprit in multe locuri, am intrat prin piata, chiar daca nu am cumparat nimic. La un moment dat, copilul o observat pe talazul opus malului pe care mergeam noi o jucarie abandonata intr-o pozitie foarte ciudata, mai ales ca parea sa fie si intr-o buna conditie. A inceput sa ma intrebe ce face acolo, de ce nu pleaca..... daca vine apa mare?
Apoi, din senin, m-a rugat sa-l luam la noi acasa.
Oare de ce l-am refuzat? S-o fi terminat detergentul in tara asta?
A fost mai simplu sa-i repet ca nu putem sa-l luam pentru ca este al altui copil, care l-a pierdut, dar care urmeaza sa vina dupa el si sa-l duca acasa.
18 comentarii:
In opinia mea ai facut ce trebuia, ca doar nu la economia de detergent te-ai gandit :)
Demult, cand si noi am pierdut intr-un oras strain o jucarie nepretuita, ne-am intors peste doua zile si-am gasit-o. A fost una din minunile pe care ni le amintim si azi.
Cine stie, poate ca si voi ati contribuit la o minune de care sa-si aminteasca cineva :)
Cred că ați procedat corect- sigur, undeva, un copil plângea..
Anda calugaeanu mi-a incantat copilaia.O piesa superba!
Dar daca papusica tocmai pe voi va astepta?
E cu doua taisuri atitudinea.Daca as-a reintos in bratele copilului stapan e minunat,dar daca a luat-o apa e chiar trist!
Toate lucrurile se intampla cu un rost al lor..
Seara buna kid!
Azi mi-e ciuda pe tasta"R".Isi face de cap!Scuze pentru...Calugareanu si capilaria...
Hm, din pura protectie taticule !
Naiva si pura, mintea unui copil nu inchide sufletul, placerile simple de zi cu zi. Noi ne limitam, ne restrictionam.Si oare de ce?!
Ma intreb si eu cum si tu te intrebi. Si oare facem bine ?!
arcadia:
Era mai curand o jucarie aruncata cu buna stiinta pentru ca ea fusese aruncata in albia Poclos-ului, de unde au scos-o niste muncitori care asezau dalale de piatra de pe taluz...
ei au fost cei care au asezat-o si in aceasta pozitie in care am observat-o noi.
INCERTITUDINI:
Asa cum spuneam si in comentariul anterior, toate indiciile duceau spre concluzia unui abandon deliberat.
angi:
desi nu este traseul obisnuit al drumului spre gradinita, am trecut si a doua zi pe acolo si nu mai era...
nu cred ca o sa stim niciodata care este semnificatia acestei intamplari.
elena marin-alexe:
Raspunsul nostru pleaca intr-o dimineata racoroasa, dar pleaca incarcat de caldura si de respect.
angi:
doar nu o sa ne oprim din treaba noastra pentru o tasta mai rebela!
Brandusa:
Nu cred ca am raspunsuri la aceste intrebari, insa constat ca pe zi ce trece sunt tot mai rezervat, tot mai lipsit de dorinta de a iesi in tipar, dar nu de dragul evadarii. De multe ori mi se intampla sa actionez impotriva vointei mele, doar pentru ca ma preocupa tot mai mult care ar putea sa fie perceptia publica.
daca nu s-a intors nimeni dupa jucarie,in mod sigur a luat-o cineva care a vrut sa faca o bucurie unui copil..
Si eu as fi facut la fel, Sorine, cine stie cine ar fi putut sa sa intoarca dupa acea jucarie si n-ar mai fi gasit-o...
si pt mine e greu sazimbesc
pt voi, incerc, totusi...
scorpio:
Si mie imi place sa cred asta.
Defapt, asa mi-am convis si copilul ca s-a intamplat.
Teo Negura:
Asa cu am spus si in comentariile anterioare, majoritatea semnelor indicau un abandon voluntar, mai ales ca era o jucarie de mari dimensiuni.
ana:
In orice directie ne intoarcem privirea constatam ca oamenii reusesc sa zambeasca tot mai greu.
Oare ce se poate face?
Trimiteți un comentariu