Splendoare în iarbă

Ce ar trebui să simtă un părinte atunci când vede haina copilului că rămâne mică?










..........

Lectii simple

Au trecut mai bine de doi ani de la momentul in care am facut fotografiile primei urcari la volan. Le-am gasit cu mare greutate, tocmai pentru ca s-au adunat atat de multe, fiecare dintre ele purtand cate o poveste simpla, de viata. Doi ani in care am invatat sa numaram, sa cantam, sa jucam fotbal si handbal, sa mergem cu tricicleta si sa facem castele de nisip. Pe unele dintre castele le facem la locul de joaca, pe altele, mai elaborate, le facem cu gandul. Toate sunt importante, pe fiecare le incercam pana reusim.

Cu buna stiinta am omis sa introduc si aceasta intamplare acum cateva zile, atunci cand am povestit vizita senatorului melcilor la Idrifaia. Ii lipsea ceva, tocmai inceputul.
Drumul este lung, dar, cine stie, poate ca am sa apuc sa calatoresc pe bancheta din spate. Incerc sa ma vad pe acest loc, purtand o palarie de pai, intreband: cat mai este pana la Idrifaia? Ma lasi sa conduc si eu, putin?

Este numai o chestiune de timp si de noroc. Restul este rutina! O rutina pigmentata cu povesti dragi sufletului nostru.