Se afișează postările cu eticheta vocile. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vocile. Afișați toate postările

joi, noiembrie 17

O perdea între două lumi

În câte o dimineață în care îmi tihnește cafeaua, mă năpădesc gândurile pe care mi-ar fi greu să le descriu în cuvinte, un amestec de bucurie reținută și tristețe resemnată, ceva asemantor unui vis în care reîntâlnești oamenii dragi și pierduți de multă vreme. Îi vezi fără să mai închizi ochii, ca un abur așezat în forme cunoscute, dureros de lipsite de substanță, dar totuși ale tale, într-un întreg asemănător balsamului pe rană. O rană pe care singur ți-ai făcut-o și pe care în loc să o tratezi, tu o zgândări cu îndărătnicie.

În câte o dimineață mă amăgesc privind prin aburul de deasupra ceștii ca printr-un filtru, ca printr-o perdea fină despărțind două lumi, una care te ține captiv, alta care nu te mai dorește. Tu, tot mai tentat să nu te mai împotrivești alienării, în timp ce umbrele de dincolo de negură, din zi în zi, sunt tot mai hotărâte să te ajute, să îți curme suferința.

În câte o dimineață stau pe marginea unei prăpăstii imaginare, privind în hăul care nu există decât în mintea mea, iar vocile care mă cheamă sunt tot mai convingătoare.

Eu, cu fiecare zi, un Ulyse bântuit, tot mai neputincios, gata de saltul izbăvitor, singurul drum care mă mai poate duce dincolo de perdeaua dintre lumi.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner