joi, iunie 10

Crying Time

Cu sase ani in urma se mai incheia o legenda. Chiar era “Crying time”.

Ray Charles (pe numele său întreg Ray Charles Robinson) punea punct unei vieti traversata in ritm de jazz, blues & soul. Noi nu l-am cunoscut, normal, insa muzica lui a ajuns la noi. Cu ea zugravim fundalul sonor al unor zile ploioase, atunci cand nu putem sa iesim la joaca.
Nu ascultam foarte des si nici foarte mult. Doar punem “samanta de muzica”, si cautam sa fie cat mai buna, ca sa putem sa avem pretentie la recolta bogata.

Sa va bucurati, chiar daca este “Crying time”. Clapele asteapta alte legende, iar acestea trebuie sa fie nascocite, talmacite si rastalmacite.

6 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

A fost o mare voce, păstrez întreaga sa discografie şi îl reascult cu mare plăcere de multe ori... Mi-ai reamintit de el, o să dau un play... Vă doresc o zi bună în continuare, cu multe zâmbete!

kokoriko spunea...

muzică de negri bețivi, bună măr

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru:
Noi o sa ascultam astazi, dupa care o sa asteptam amiezele ploioase.

Virtualkid spunea...

kokoriko:
...da,da!
si invaluita in fum de trabuc!

Anonim spunea...

taticuuuuuuuu lu'stefan, cine face genul asta de poze pentru voi doi? trepiedu' cu autodeclansator sau altcineva???

Virtualkid spunea...

Anonim:
Tehnica a evoluat incredibil de mult.
Doar noi am ramas cam in urma.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner