luni, septembrie 20

Camionul cu ciocolata

Viata este ca o cutie de fondante.
Asta as vrea sa invete fiul meu: sa stie ca deosebirile dintre oameni apar datorita puterii lor de a alege ceea ce li se pare a fi cel mai bun, dar si datorita dobandirii capacitatii de asumare a consecintelor unor alegeri nefericite.

Pana la varsta de trei ani si jumatate am reusit sa adunam destul de multe pilde, sa avem experiente care sa ne faca mai puternici si mai intelepti. Am cautat sa vedem oameni si locuri care inseamna ceva, sa cunoastem, sa intelegem ca orice poate fi atins, egalat si depasit. Nu este o trufie sa iti doresti sa fii primul daca inveti si lectia acceptarii infrangerii.

Fiecare om ajunge sa fie suma intalnirilor sale, sa fie suma a ceea ce poate sa culeaga de la fiecare dintre mentori sai. Ei sunt cei alaturi de care simti gustul victoriei, tot ei sunt cei care te ajuta sa treci peste esecuri. Ne nastem si murim singuri! Aproape axiomatic adevar, dar, intre aceste doua evenimente exista cutia cu fondante. Pentru fiul meu, deocamdata, aceste fondante le aleg si pastrez eu, pana in ziua in care personalitatea care se naste va dori sa-si faca singura alegerile. Pana atunci insa, doresc sa mai asez o fondanta in cutia atat de incapatoare: Maxim Belciug.

Nu am nicio experienta in organizarea unui astfel de eveniment, insa, m-am decis sa incerc imposibilul: un concert adevarat, cu public, cu afise raspandite in oras, cu interviuri si cu cronici in presa. Ceva imi spune ca am sa reusesc, chiar daca multi vor fi tentati sa se amuze.


Simt ca nu o sa fim singuri. Copilul meu si cu mine avem, deja, atat de multi prieteni virtuali incat putem sa invatam in fiecare zi cate o lectie despre impacare, credinta, rafinament, intuitie, seriozitate, pasiune, perseverenta, luciditate, pragmatism, atentie, echilibru, poveste, sensibilitate, intelepciune, ironie, dezamagire, poezie, risc, curaj, statornicie, zbor si prabusire.

Suntem niste oameni obisnuiti, nu avem geniul in buzunarul de la piept, insa vrem sa ne depasim conditia prin mentorii pe care cautam sa-i intalnim si prin prietenii pe care ii dobandim. Impreuna este mai simplu.

Echipa de organizare este in plin proces de formare, oricine poate sa ajute, oricat de putin, fie si numai cu un gand de speranta ca o sa reusim.

Trei dintre prieteni au si intins o mana cu care ne-au oferit:
- locul faptei;
- afisul;
- increderea.


Viata este ca o cutie de ciocolata! Niciodata nu stii ce gasesti in ea.

17 comentarii:

doctorultau spunea...

cînd se pun în vînzare biletele?

INCERTITUDINI spunea...

Mult succes!!! Prietenii va sunt alaturi.

noaptebunacopii spunea...

În primul rând, felicitări şi multă baftă! Dacă vei considera că aş putea să te ajut cu ceva - în afară de faptul că am toată încrederea că evenimentul îţi va reuşi aşa cum ţi-l doreşti - dă un semn. În al doilea rând, îţi mulţumesc că mă simţi aproape.
Cu îmbrăţişări,

elena marin-alexe spunea...

Am certitudinea ca vei reusi.Iti multumescpentru-ca ma numeri printre cei pe care -i simti aproape cu gandul si inima.Asa si este.
Dumnezeu poate orice si rugile mele te vor insoti.
Promit!

angi spunea...

Merita sa incercati.Numai asa va veti convinge ca puteti reusi.

Leo spunea...

Baieti, poate ca nu aveti voi geniul in buzunarul de la piept (nici nu e nevoie), dar cine vrea sa invete, sa inteleaga, sa faca, sa fie mai mult, va fi recompensat mai devreme sau mai tarziu.
Organizarea acestui eveniment va face un fel de project manageri, o sa puteti scrie asta in CV pe urma, si prosti or sa fie aceia care nu iau in considerare acest detaliu.
Deseara fac un brainstorming cu mine insami si-am sa propun in curand niste idei de afis. Cu ce mai putem ajuta ? :)

Virtualkid spunea...

doctorultau:
imediat dupa ce le tiparim.

Virtualkid spunea...

INCERTITUDINI:
Acum facem echipa celor care vor sa ajute. Nu refuzam pe nimeni.

Virtualkid spunea...

noaptebunacopii:
Iti multumesc mult, stiu ca pot sa ma bazez pe ajutorul tau si am sa ti-o cer. Cum spuneam, nu refuzam pe nimeni.

Virtualkid spunea...

elena marin-alexe:
De pe blogul dumneavoastra am salvat o poezie pe care astept sa-l invat pe copil sa o recite. Este doar o chestiune de timp.

Virtualkid spunea...

angi:
nici nu prea mai avem cum sa dam inapoi!

Virtualkid spunea...

Leo:
Fara cuvinte! Efectiv!

LiaLia spunea...

E atât de frumoasă "scrisoarea pentru fiul tău", e atâta iubire și grijă în cuvintele tale, că peste starea mea actuală (cam în 3 săptămâni mă voi porni la drum și las aici o mama și un tată și o nepoată pe care îi ador) m-a făcut să plâng. Dar de emoție caldă :) Maxim e un artist minunat, vă țin pumnii și sunt convinsă că veți face un eveniment deosebit și sunt onorată că fac partea din lista ta de prieteni :) Toate bune!

Virtualkid spunea...

LiaLia:
Les amis de mes amis sont mes amis.
Paul stie!
Sa mergi cu Dumnezeu, gandul nostru bun o sa te insoteasca.

zapata spunea...

sonorizare si scenografie... se ocupa cei de la Dub Irish Pub? Daca nu... am nishte ganduri pe tema asta

Virtualkid spunea...

zapata:
Multumesc mult pentru dorinta de implicare. Te rog sa folosesti adresa de mail a blogului pentru a ma ajuta sa inteleg despre ce anume este vorba.

ILANA spunea...

:)
O sa fie bine! o sa fie bine la superlativ!
(si daca spun eu asta, pesimista in persoana...)

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner