miercuri, septembrie 1

A fost o vacanta


Nu pot sa uit cea mai frumoasa vacanta la mare, intr-un inceput de septembrie in care vara inca nu se dadea dusa si in care “Festivalul de film de la Costinesti” inca mai gasea finantare.

Aceasta era locatia in care filmul romanesc se culcusea vreme de o saptamana, intre marea nelinistita si tarmul suveran. Seara de seara, toate drumurile duceau la “teatru de vara” unde proiectiile se tineau lant. Acolo se ingramadeau si actorii, printre spectatori. Pe vremea aceea nu existau vedete si bodyguarzi. Salbatice timpuri! Adica sa te trezesti ca vine Gheorghe Dinica sau Stefan Iordache si te intreaba daca este liber locul de langa tine. Unul singur, ca nu-i ducea nimeni sacosa cu scoicile gasite pe plaja.

A doua zi, in “VOX”, aveau loc conferintele de presa ale celor “proiectati pe panza” in noaptea trecuta. Intrarea, libera si fara obligatia consumatiei. Adica realizatorii discutau si cu plebea. Tarabostes imparteau aceeasi masa cu comatii. Ce vremuri cu apucaturi usuratice.

La o astfel de intamplare, tanarul care eram s-a dus la microfonul adunarii ca sa puna o intrebare, dar, neobisnuit fiind cu multimile si cu discursurile, s-a fastacit. Atunci, observand momentul de blocaj, o tanara subtire ca o trestie si frumoasa ca un inger i-a intins o mana si i-a rostit cateva cuvinte linistitoare. Era aceeasi tanara pe care o stia dintr-un film drag si care coborase de pe ecran pentru a-l imbarbata. Adica “Septembrie” continua!



Apoi, vremurile s-au schimbat. Comatii nu mai stau la aceeasi masa cu tarabostes.

Tot atunci am baut o bere, ca baietii, la aceeasi masa cu Ovidiu Bose Pastina.
Merita si el un gand!

16 comentarii:

noaptebunacopii spunea...

Cu asemenea amintiri, eşti un om bogat. :)

Cristian Lisandru spunea...

Mi-ai trezit multe amintiri, sincer să fiu. Vancanţe la mare, în septembrie. De neuitat...

Gânduri bune, ştrumfilor!

Virtualkid spunea...

noaptebunacopii:
Da, din multe puncte de vedere sunt indestulat si astept sa vina vremea sa le impart, iar apoi sa le transmit, atat cat se poate.

Anonim spunea...

frumoasă muzică, frumoase imagini, frumoase cuvinte; pe scurt, un frumos început de septembrie

doctorultau spunea...

eu eram anonimul, scuze

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru:
Da, asa este! De neuitat, drept dovada, acest articol de suflet.

cati spunea...

Deja vorbim la trecut despre vacanta, deja ne amintim de vacantele trecute...
Fiul tau e un norocos...

program de modificat poze spunea...

faci link exchange cu www.programdemodificatpoze.info ? Daca da ma poti trece Program de modificat poze si sa lasi un comentariu cum sa te trec. O zi buna.

Virtualkid spunea...

doctorultau:
Frumos, dar ploios.

doctorultau spunea...

o frumoasă zi de septembrie pe blogul tău; poate o mai prelungeşti un pic

ana spunea...

m-am razgindit si scriu si eu ceva:

prima data l-am vazut abia in 1989, toamn..., desi stiam de muuuuuuult de el...
de atunci, il revad des....


este ssi ramine o lectie de fillm/cum se face filmul si ma incumert a crede, fara emfaza, chiar si o lectie de viata


de Timotei Ursu mai stii ceva?

Virtualkid spunea...

ana:
cred ca este, in egala masura, si una si cealalta, iar cele doua lectii se potenteaza reciproc.
poate d'aia nu ma omor eu dupa filmele americanesti...

silavaracald spunea...

Da, am prins și eu asemenea vacanțe. Parcă nici n-avema nevoie de atât de multe lucruri ca acum, să ne simțim bine... :)

Virtualkid spunea...

silavaracald:
tocmai acele multe lucruri de care avem nevoie acum ne impiedica sa ne mai bucuram din tot sufletul.

LiaLia spunea...

Superbe amintiri! Eu nici acum nu am nevoie de mai nimic pentru a mă simți una cu marea, cu plaja, cu soarele. Din nefericire, nu prea mai am unde să mă simt așa. Eu nu eram cu Costinești-ul, ci cu Vama și 2 Mai. Anul trecut și acum doi ani nu am ajuns, dar vroiam să merg anul ăsta. Când m-a sunat prietena mea de o viață, cu care împărțeam vara și marea la Vamă de prin 92-93, plângând din Vama actuală, rugându-mă să nu merg ca să nu-mi moară și mie amintirile, am știut că e un capitol închis. Păcat ...

Virtualkid spunea...

LiaLia:
Om frumos! Sa mergi si sa povestesti despre ceea exista in mintea ta si nu poate sa dispara decat odata cu tine si cu cei care au simtit valul din urma cu douazeci de ani. gandeste-te mereu la vorbele lui Catalin Bursaci:
http://jumatati.blogspot.com/2010/03/lectia-catalin-bursaci.html
Sa mergi si sa povestesti!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner