In urma cu douazeci si opt de ani, doi copii ajunsi in pragul adolescentei isi priveau mama stingandu-se, la fel de discret cum traise, intr-un apartament de la parterul unui bloc muncitoresc din Galati.
Acesta a fost motivul calatoriei noastre. Am venit sa-i pomenim numele, impreuna cu cei pentru care ea, inca, mai reprezinta ceva.
Maine pornim catre Bucuresti, cu speranta ca o sa il vedem pe Ozzy, iar el o sa ne cante "Mama, I'm coming home".
10 comentarii:
Un gând pios.
Și un uriaș buchet virtual de crizanteme albe.
Toate florile din toamna asta frumoasa!R.I.P
A fost MAMA si va ramane indiferent de locul in care sta acum.Privirile ei v-au urmarit intotdeauna.
Flori,amintiri frumoase,cuvinte nespuse...
Îmbrăţişări.
Numai bine, Odorica
INCERTITUDINI:
Multumesc pentru gandul bun adresat mamei mele. Inseamna mult.
elena marin-alexe:
Multumesc, asa cum vad eu, mama mea le merita.
angi:
Multumesc, multumesc mult!
Este atat de placut sa vezi ca se aduna si alti oameni in jurul tau, mai ales atunci cand este vorba de intamplari triste.
noaptebunacopii:
Le intoarcem cu recunostinta.
Odorica Ion:
Bine ai venit in "casa piticului".
Trimiteți un comentariu