Am citit pe wall-ul lui Mike Godoroja de pe facebook şi aproape că m-am revoltat împotriva neputinţei. Plănuiam de multă vreme să îmi duc micul aspirant la unul dintre concertele sale. Acum nu se mai poate. Mi-au revenit în minte câteva imagini din puţinele concertele la care am avut şansa să asist. Era o adevărată poveste, mereu ca un cuţit gata să lovească mortal prostia şi indolentă. Folosea clapele pianului, mai rar cuvântul.
Însă, dintre toate amintirile acestea, precum uleiul se alege de apă, s-a ridicat deasupra tuturor chipul întunecat al unui zeu al pianului dominând sala ticsită de studenţi de la Casa de Cultură a Studenţilor Grigore Preoteasa. Şi atunci, la fel cum a făcut toată viaţa lui, s-a mândrit cu faptul că este "un ţigan mai norocos din Brăila", ba chiar ajungea să agaseze tot afişându-şi apartenenţa la etnia lui.
Iar asta se întâmplă exact în ziua în care ne pregăteam (era gata şi textul!) să ne lăudăm cu prima improvizaţie. I-o dedicam lui Mr. Jazz of Romania!
.
6 comentarii:
abia acum, citind articolul tău, am aflat, ce rău îmi pare şi ce bine că am apucat să-l ascult pe viu, mi-aş fi dorit să se fi întâmplat mai des...
Dumnezeu să-l odihnească pe Maestru...
ne-ai retrimis intr-acolo, indarat, atit de simplu si de frumos
cum erau si eram toti si totul, cindv a
si se vede prin lentila clapa de pian
iar de auzit...
auzi se va mereu
[sau doar vom reauzi ???...]
@puideblog:
orice vizita a ta este un dar...
pacat sa patam aceasta bucurie si cu vestile rele!
@Cristian Lisandru:
... sa-L!
@anamariadeleanu:
incredibil cum se gasesc oamenii care simt la fel!
Trimiteți un comentariu