Peste două zile pornim din nou la drum, tot la Galați. Ca de fiecare dată, căutăm să rezolvăm cât mai multe dintre problemele care ne mai leagă de orașul copilăriei mele. Printre ele se află și noul termen în procesul de succesiune care pare să nu se mai termine, grație unui șir de abuzuri ale unor oameni plătiți să fie imparțiali. Cu atât mai mult cu cât și-au făcut școlile pe banii celor ale căror cause le judecă, ba chiar și acum trăiesc încasând salarii (și nu numai!) tot de la proștii pe care îi țin pe drumuri, îi tratează de sus și discreționar. Poate că despre asta o să mai povestim. Sistemul judiciar este mizerabil, iar văicăreală celor care mănâncă pâine de acolo mi se pare o dovadă de tupeu abject. Instanțele sunt îngropate în cazuri pe care deliberat le prelungesc cu bună știință, poate și pentru că magistrații sunt absolviți de răspunderea materială pentru mârlăniile pe care le fac, din greșeală sau din reacredință. În acest timp, tata așteaptă și acum să-i facem un loc pentru veșnica tihnă mai de bun simț.
Și totuși, mai important decât orice altceva, motivul principal al acestei călătorii este 29, o viață de om!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu