Să creşti un copil este extrem de dificil atunci când îţi propui să-i indrumi paşii către lucruri cu adevarat valoroase. Ele nu pot ajunge să-l impresioneze decât pe masură ce gusturile sale vor fi fost şlefuite cu răbdare, cu tenacitate, de cele mai multe ori prin gesturi care, aparent, nu au vreo finalitate.
De multe ori stăruinţa cu care încerci să-i transmiţi ceva seamană cu o muncă de Sisif. Timp de mai bine de un an i-am cântat gama (fără vreo reacţie!) în timpul în care urcam sau coboram scările blocului în care locuim, până când, într-o zi, s-a petrecut minunea: primul solfegiu al unui potential viitor muzician. Cine poate sa ştie?
În ultima vizită pe care am făcut-o la Galaţi, am vizitat si Muzeul de Artă Vizuală. La sfârşitul acestui periplu, i-am cerut să aleagă ceea ce i-a plăcut cel mai mult, iar răspunsul a venit aproape imediat. De aici mai departe, hazardul.
.
duminică, septembrie 18
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Sa iubeasca frumosul, oamenii, cartea , apa si cerul, norii si pomii!!Sa fie sanatos si cuminte!
@Incertitudini:
Eu cred ca toate vin din... CARTE.
Trimiteți un comentariu