M-am trezit fericit

In dimineata in care fiul meu a implinit sase ani m-am trezit din somn fara sa deschid ochii, fara sa ma misc. Nu simteam nici oboseala, dar nu eram nici odihnit. Asa, stand in intunericul diminetii cu ochii inchisi am pornit a-mi fauri un vis in care scoteam din cotloanele mintii fel de fel de amintiri. Ma vedeam atunci cand l-am tinut prima data in brate, cu teama si cu mare emotie, primele zambete si primele lacrimi, cand a rostit primele lui vorbe sau ziua in care a facut primii pasi, prima ..., primul..., primul..., prima....
Da, m-am tezit fericit pentru toate reusitele marunte ale puiului meu si m-am simtit la fel ca in copilaria mea, atunci cand imi construiam singur visele si ma bucuram pentru ele. La fel ca si atunci, din cand in cand, resimteam in soi de spaima ca se poate intampla ceva care sa imi curme visul meu atat de frumos... si atunci ma inversunam si mai mult in a-mi aminti prima lectie de pian, primul concert cu public, primul examen.... prima minge, prima vaza sparta in timp ce jucam fotbal in casa, primul antrenament, prima echipa, primele ghete de fotbal, primul turneu, primul gol, primul tricou adevarat, prima cupa, primul idol, prima...., primul..., prima....
Prima zi de scoala si prima iubire...
Si toate acestea au curs fara sa stiu cat au durat, fara sa stiu de cate ori lacrima a strapuns pleoapa si a udat perna. Da, am fost fericit ca pot sa traiesc o astfel de dimineata pana cand ceasul a sunat si mi-a amintit ca incepe o noua zi de truda. Adevarat, este ziua in care fiul meu implineste sase ani, dar in care programul este foarte putin diferit de cel al unei zile obisnuite. Acumuland cu seriozitate, viitoarele dimineti vor fi cu mult mai implinite, iar atunci cand va fi sa imi vina "ziua", am sa pot sa inchid ochii fericit.

La multi ani copilul meu bun!