Se afișează postările cu eticheta Florian Pittis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Florian Pittis. Afișați toate postările

vineri, august 5

"Mie nu mi-e frică de Dumnezeu...

... pentru că ştiu că Dumnezeu este drept şi bun şi ştie ce face.”

Copilul meu, atunci când ai să ajungi la maturitate, puţini o să fie cei care o să poată să spună două vorbe despre un om fabulos, un om poveste, un spirit ridicat cu mult peste multe dintre mizeriile lumii. Nu a fost perfect, nici vorbă, însă a ştiut să nască şi să-şi crească propria legendă, să fie unul dintre etaloanele unei generaţii, să fie fermentul germinaţiei altor talente şi pe care apoi să le potenteze înspre tot ceea ce aveau mai bun de dat.

Tatăl tău nu i-a făcut chip cioplit, însă i-a recunoscut meritele. Acum, îi pomeneşte numele cu pioşenie, la patru ani de la dispariţie: Florian Pittis. Omul chiar merită pentru că nu i-a fost frică de Dumnezeu!

marți, septembrie 14

Strainul




“Din pacate, dispar nişte repere extraordinare. Am fost foarte legat de Adrian Pintea, de Moţu’ Pittiş si de Ştefan Iordache.
În doi ani au murit foarte multi dintre cei cu care eu ma identificam. E un soc, vorbesti cu un om si la o luna jumate afli ca nu mai e. Cand a murit mama mea, ma miram de ce mai trece tramvaiul. Viata merge, nu are treaba ca a murit Doina Minculescu, maica-mea. Nu poti fi pregatit pentru asa ceva. Este neputinta, frustrare, negare si pe urma e o resemnare cumplita, ca si cum te tai şi nu te doare imediat.” (Cristian Minculescu - interviu Adevarul).

In aceasta primavara l-am vizitat pe maestrul Stefan Iordache. “Regele scamator” nu mai era acasa! Redevenise “strainul”.

Ma asteptam la mai multe gesturi de acest fel.

joi, august 5

Trei ani fara Florian Pittis

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare.
.

joi, iulie 1

Radio3net merge mai departe

Noi il iubim pe "Motzu" si incercam sa il cunoastem impreuna.

Radio3net este copilul sau de suflet. Copilul venit la varsta tamplelor albe, cel care i-a facut suferinta mai usoara. Poate ca atunci cand si-a consumat cea din urma suflare a avut fotografia sa sub perna de spital. Poate ca il auzea datorita "zeului internet", asa cum ii placea sa spuna.

Copilul sau implineste astazi sase ani. Poate ca din toamna o sa mearga la scoala.

Mie imi lipseste vocea calda, familiara, de la Teleenciclopedia.

Cu siguranta, "sfarsitul nu-i aici"! Doar este "cel mai frumos din orasul acesta".

sâmbătă, mai 15

Micul print si Florian Pittis la “recycle bin”


Am cautat vorbele cu care se pot descrie sentimentele contradictorii pe care le-am resimtit atunci cand am descoperit o postare despre “Micul print”, la pachet cu niste comentarii aproape revoltatoare. Posesorul blogului, cel mai probabil un tanar (indraznesc eu sa spun aflat in tendinte, adica unisex), indemna propriii cititori sa faca un efort si sa-l asculte pe Florian Pittis, adica pe “Motu”, spunand aceasta poveste. I se parea ca a gasit ceva!

Comentariile, de o constructie atat de plata si de limitata, m-au facut sa ma gandesc la faptul ca si putinii care reusesc sa mai iasa din marasmul metodelor educative reformate pana la ruinare completa, chiar si acestia sunt trasi inapoi de prototipul “omului nou”. Da, pentru ca daca cineva indrazneste sa recomande asa ceva, este anacronic. Chiar si o carte subtire, scrisa si pentru “mici”, dar si pentru “mari”, poate sa dea frisoane. In timpul in care ai putea sa o citesti pare mai utila o vizita la “mall”.

M-a durut mult si ignoranta cu care vorbeau despre un om valoros. Ma gandesc ca, daca ar avea doua minute, ar fi bine sa-l asculte (de doua ori!). La ei nu a mai reusit sa ajunga! Da, nu a reusit sa le faca pe toate cele pentru care avea har, iar cei ale caror comentarii le-am citit eu... ei sunt pedeapsa!

Raspunsu-i, prieteni, “vanare de vant”! . Peste putin timp, or sa ne reprezinte si or sa ne conduca!

duminică, februarie 14

Incotro?

Fac o proba pentru a ma convinge personal daca nu este prea riscant sa dai toate informatiile.



Nu stiu daca eu sant "cel mai drumos din orasul acesta", insa, pot sa ma comport ca si cum as fi cu adevarat.

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner