... pentru că ştiu că Dumnezeu este drept şi bun şi ştie ce face.” Copilul meu, atunci când ai să ajungi la maturitate, puţini o să fie cei care o să poată să spună două vorbe despre un om fabulos, un om poveste, un spirit ridicat cu mult peste multe dintre mizeriile lumii. Nu a fost perfect, nici vorbă, însă a ştiut să nască şi să-şi crească propria legendă, să fie unul dintre etaloanele unei generaţii, să fie fermentul germinaţiei altor talente şi pe care apoi să le potenteze înspre tot ceea ce aveau mai bun de dat.
Tatăl tău nu i-a făcut chip cioplit, însă i-a recunoscut meritele. Acum, îi pomeneşte numele cu pioşenie, la patru ani de la dispariţie: Florian Pittis. Omul chiar merită pentru că nu i-a fost frică de Dumnezeu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu