Aproape în fiecare zi, indiferent dacă este vreme bună sau rea, indiferent de anotimp, pe sub fereastra noastră trece un bătrân care abia, abia mai păşeşte. Se mişcă la fel ca un melc şi îşi pregăteşte fiecare pas cu mişcările scurte şi ritmice ale bastonului său. Îl cunoaştem numai din vedere, fără să ştim nimic altceva despre dânsul decât ceea ce ne transmite tenacitatea sa, demnă de toată invidia tocmai pentru că are o vârstă foarte înaintată, dar mai ales de amănuntul cutremurător pe care îl reprezintă semnificaţia culorii bastonului pe care îl foloseşte.
Iar când vezi aşa ceva, începe să îţi fie chiar ruşine să te mai plângi că resimţi oboseala. Acum zece minute, bătrânul cu bastonul alb a trecut pe sub fereastra noastră, semn că rutina vieţii noastre trebuie să ne bucure şi să ne dea motivaţia de a continua cursa.
Trebuie doar sa iţi regăsesti bucuria... si lumina din viaţă.
.
