Spiridușul și dorința

Îmbătrânesc, însă dacă privesc în urmă încep să găsesc tot mai multe motive să îmi potolesc regretul tocmai pentru că am adunat atât de multe amintiri înduioșătoare încât mă văd nevoit să recunosc că nu mai am acest drept.

Trec prea repede clipele spiridușului meu, fără ca eu să mă mai gândesc să-i cer să-mi îndeplinească vreo dorință. Sau poate că i-aș cere ceva, însă oricât m-aș strădui, dorința n-ar mai fi a mea.

Pilot pentru visul meu

Ce poate sa ne mobilizeze, sa ne faca sa nu ne mai doara nimic, sa nu ne mai lipseasca nimic. Oare care este chimia careia putem sa-i reprosam abandonarea “eului” si mutarea visurilor noastre intr-o alta dimensiune decat cea a noastra.

Pregatim un vis! Este tot mai aproape. Sunt oameni care ne ajuta. Poate ca nu o sa reusim sa le intoarcem binele niciodata, insa vrem sa le multumim public.

Inca mai visez, doar ca nici macar unul dintre ele nu mai este numai al meu, iar asta imi da o stare de bine.
Copilul meu creste cu o viteza egala cu aceea cu care eu imbatranesc.
.