Îmbătrânesc, însă dacă privesc în urmă încep să găsesc tot mai multe motive să îmi potolesc regretul tocmai pentru că am adunat atât de multe amintiri înduioșătoare încât mă văd nevoit să recunosc că nu mai am acest drept.
Trec prea repede clipele spiridușului meu, fără ca eu să mă mai gândesc să-i cer să-mi îndeplinească vreo dorință. Sau poate că i-aș cere ceva, însă oricât m-aș strădui, dorința n-ar mai fi a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu