Ștefan și Ștefania

Aceasta este cea mai dragă dintre fotografiile acestui an. Ea a fost făcută în vară, în timpul agitatei noastre vacanțe din Vama Veche. Cu bune și cu rele, anul a trecut insensibil la orice s-ar fi petrecut în jurul lui. Chiar și așa, pot spune cu toată convingerea, mie mi-a lăsat și o amintire care să îmi facă sufletul să se topească de bucurie: Ștefan și Ștefania, la malul mării, într-un moment pe care, dacă s-ar putea, l-aș trăi în fiecare zi.

Astăzi este ziua Sfântului Ștefan, prilej potrivit ca să împart această amintire și cu cei care pășesc pragul acestei căsuțe a piticului.


Poate, peste ani...

Carele de foc ale Sfântului Ilie

În cea de-a douăzecea zi a lunii lui cuptor, Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte suirea la Cer a Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, considerat în credinţa populară ocrotitorul recoltelor, aducător de ploi, dar stăpânul fulgerelor şi tunetelor, al dezastrelor venite din cer.

În copilărie, bunica ne tot spunea o poveste despre furtunile care apăreau din senin imediat după arşiţele care pârjoleau câmpul. Erau ocaziile în care noi stăteam în pridvorul casei şi priveam trecând carele de foc ale Sfântului Ilie pe cer împărţind fulgerele şi tunetele care ne infricosau.
Bunica îşi spunea mai departe povestea, impasibilă chiar şi atunci când vedea căzând grindina sau rupându-se pomii: "Asa vrea Dumnezeu!”

Acum câteva minute, nucul din faţa ferestrei noastre, cel care abia începuse să ne bucure cu umbra vârfurilor sale a plătit pentru trufia propriei coroane, în chiar ziua Sfântului Ilie.