Lacul lebedelor şovine

Prin grija autorităţilor locale, deci cu finanţare publică, astăzi s-a petrecut un eveniment demn de toată lauda, până la un punct.

Să organizezi un concert pentru cei mici este o mare provocare, din toate punctele de vedere. Ştiu asta foarte bine! Tocmai din acest motiv mi se par cu atât mai mult de apreciat initiaţivele prin care copiii sunt chemaţi în preajma muzicii şi a dansului, indiferent de forma sub care are loc.
Cu doua obiecţiuni:
- chiar dacă acţiunea este organizată de etnici maghiari, este o impoliteţe să nu invite si “naţionalităţile conlocuitoare” dar si să nu spună macar vreo două vorbe si in limba lor, aşa, de chichi.
- reprezentanţii oficialităţilor nu este musai să se aseze în primul rând, pe mijloc, ca să poată să vadă şi copiii ceva. Spun si eu!

Evenimentul a fost frumos pentru că muzica şi dansul sunt limbi universale, însă lipsa eleganţei tot se vede şi se transmite tinerei generatii prin puterea exemplului. Cum să reuşeşti să faci din nişte copii valori umane viitoare, dacă lecţiile bunsimţului le predai selectiv?

Păcat de frumuseţea evenimentului! Păcat si atât!

În timpul spectacolului nicio lebădă de pe lac nu a fost agresată! Parol!
.

Sovinism si prostie

Privind acest ou, pregatit astfel pentru "pachetel", cine ar putea sa spuna carei etnii apartine parintele, si, continuand rationamentul, care copil il asteapta pe servetelul de la ora zece? In fiecare zi, se gaseste cate cineva care sa ne intoarca pe dos programul, stomacul, orice avem la indemana. Si face asta cu o seninatate dezarmanta. Prostia este o chestiune de gena!

Un eveniment laudabil, in ciuda laturei pur mercantile, s-a transformat intr-o corvoada pentru parinti, chiar intr-o pedeapsa frustranta (adica nemeritata). Amanuntele nu conteaza. Ceea ce vreau sa pastrez pentru fiul meu este doar imaginea unor copii pedepsiti pe nedrept, vazuti din spate. Sunt si romani, si unguri. Privindu-i din spate, poate sa spuna cineva, acum, daca si ei au in gena prostia si sovinismul?

Povestea nu este importanta in intregime. Doar amanuntele ne fac sa suferim. Nici macar copiii nu ne fac sa fim mai toleranti?

Am luat copilul si l-am dus la SMURD. Am vazut cum decoleaza elicopterul. I-am facut cu mana, desi, nu stiam daca pleaca sa aduca roman, ungur, neamt, ceangau, sau un moldovean deghizat in oltean. Oamenii din elicopter ne-au facut cu mana. Cred ca nici ei nu stiau daca nu cumva suntem cei care au pus bombele in metroul din Moscova.
Si, totusi, ne-au facut ca mana si ne-au zambit!