Privind acest ou, pregatit astfel pentru "pachetel", cine ar putea sa spuna carei etnii apartine parintele, si, continuand rationamentul, care copil il asteapta pe servetelul de la ora zece? In fiecare zi, se gaseste cate cineva care sa ne intoarca pe dos programul, stomacul, orice avem la indemana. Si face asta cu o seninatate dezarmanta. Prostia este o chestiune de gena!Un eveniment laudabil, in ciuda laturei pur mercantile, s-a transformat intr-o corvoada pentru parinti, chiar intr-o pedeapsa frustranta (adica nemeritata). Amanuntele nu conteaza. Ceea ce vreau sa pastrez pentru fiul meu este doar imaginea unor copii pedepsiti pe nedrept, vazuti din spate. Sunt si romani, si unguri. Privindu-i din spate, poate sa spuna cineva, acum, daca si ei au in gena prostia si sovinismul?
Povestea nu este importanta in intregime. Doar amanuntele ne fac sa suferim. Nici macar copiii nu ne fac sa fim mai toleranti?
Am luat copilul si l-am dus la SMURD. Am vazut cum decoleaza elicopterul. I-am facut cu mana, desi, nu stiam daca pleaca sa aduca roman, ungur, neamt, ceangau, sau un moldovean deghizat in oltean. Oamenii din elicopter ne-au facut cu mana. Cred ca nici ei nu stiau daca nu cumva suntem cei care au pus bombele in metroul din Moscova.
Si, totusi, ne-au facut ca mana si ne-au zambit!
15 comentarii:
Dacă nici copiii nu reuşesc să ne facă mai toleranţi atunci chiar că suntem pe drumul care duce direct la cimitirul conştiinţelor... Să vină bocitoarele...
imi este teama ca si ele intreba mai intai in care limba sa boceasca, apoi se hotarasc daca merita sau nu!
iti multumesc pentru ca ai avut o parare!
Ce spui "tata" aici, e crunt ?!
Incerc sa citesc mai mult printre randuri, dar ai dreptate, conteaza esenta si nu ambalajul.
Copil langa copil, fiecare un inger cu inima de om.
Este cu atat mai crunt cu cat poveste concreta lipseste!
Important e că ei se ţin de mână.:)
Sunt uniţi şi asta poate peste ani vor ţine minte, români şi unguri sau orie alte naţionalităţi.:)
multi oameni s-au tinut de mana, in copilarie.
Copiii ne imită pe noi cei de lângă ei.
Atâta timp cât cei de acasă se comportă într-un anume fel, la fel vor face şi ei.
Cât timp noi cei de lângă ei nu suntem şovini, nu vor fi nici ei mai târziu, asta e credinţa mea.:)
ma tem ca intamplarile din copilarie pot sa fie devastatoare prin urmari.
tocmai de aici si indignarea mea!
Parca si oul se mira de pedeapsa primita!
In lumea asta imperfecta si a noastra sunt oameni si oameni.Pacat ca suntem amestecati buni si rai.Intotdeauna bunii vor avea de suferit!
Imi sint tare dragi manutele alea prinse!Stefan are grija de doi ...prieteni.
Am multe bucurii simple. Multi nu le-ar intelege. Eu incerc sa si povestesc despre ele. Ca sa ne amintim!
esti copil dar adulţii te vor transforma intr-un "produs cultural"
Daca am dat o interpretare corecta, sper ca aceste cuvinte sa fie o premonitie. Si chiar daca nu o sa reusim, tot o sa incercam, macar!
pt ca astazi este ... țca si cum....ț,
povestea voastra, adevarata, mi-a amitit o fraza a lui Nichita: 'poate ca nu va mai trebui sa stai la coada pt nemurire, pt chifla unei secunde...'
si poate tu vei avea timp o clipa sa ii citesti lui Ștefan 'o aripa locuită'
:)
"Mai am un singur dor:"
Fă-ne, Doamne, Oameni!
Dă-mi voie, să-ţi dăruiesc una dintre poeziile lui R. Kipling, care, mie, îmi place foarte mult:
Dacă...(dupa Rudyard Kipling)
Dacă poţi în vijelie să-ţi păstrezi întreaga minte
Când îşi pierd cu toţii capul şi te fac răspunzător,
Dacă poţi să crezi în tine când ceilalţi au doar cuvinte
De-ndoială, dar să ţii seama de-ndoiala tuturor.
Dacă poţi s-aştepţi şi nu eşti obosit de aşteptare
Şi minţit de toată lumea, tu să nu spui o minciună
Şi să nu urăşti pe nimeni, chiar urât de fiecare
Fără a te feri cu mintea sau cu inima ta bună.
Dacă poţi visa şi nu eşti robul visurilor tale,
Dacă poţi gândi, dar fără a-ţi croi din gând un ţel
Biruinţa sau dezastrul întâlnindu-le în cale
Dacă poţi cu-aceşti făţarnici să te porţi mereu la fel.
Dacă poţi răbda în tihnă, când din vorbele-ţi rostite
Ticaloşii fac capcane ca să prindă proştii-n joc,
Să vezi lucruri pentru care ţi-ai da viaţa, năruite,
Şi cu-aceleaşi vechi unelte să le-nalţi din nou la loc.
Dacă poţi juca la rişcă munca ta de-o viaţă-ntreagă
Şi s-o pierzi pe-o lovitură ca s-o iei de la-nceput
Cu aceeaşi hotărâre şi neistovită vlagă
Fără să suspini o vorbă, oricât ai fi de pierdut.
Dacă inima şi muşchii îi sileşti să se-ncleşteze
Şi să-şi facă datoria când de mult s-au istovit
Să stai dârz când nu-i în tine nici un muşchi să mai vibreze
Doar voinţa care-ţi strigă: "stai şi luptă neclintit!"
Dacă poţi păstra virtutea când vorbeşti cu biata gloată
Şi plimbându-te cu regii să ramâi cu mintea clară,
Dacă duşmani sau prieteni nu te pot jigni vreodată
Şi pui preţ pe fiecare, nu de tot din cale-afară.
Dacă poţi lupta cu timpul care fără milă zboară
Şi smulgi şaizeci de clipe din minutul lung şi greu,
Al tau va fi PĂMÂNTUL, cu întreaga lui comoară
Dar mai presus de toate, vei fi un OM, copilul meu!
Cu gânduri frumoase,
Adele
ana: sant atat de multe cele pe care as vrea sa le afle, incat, imi este teama sa nu fac lucruri pripite, nepotrivite varstei.
noaptebunacopii: multumim. o sa o pastram si pe aceasta ca pe o pilda.
Trimiteți un comentariu