Poate ca nu suntem decat putin mai norocosi decat altii, atat!
Avem si noi neimplinirile si necazurile noastre pe care le jelim. Avem tristeti lungi, apasatoare, sursa suspinelor neexplicate. Avem dezamagiri de moment innecate in lacrimi. Nu ne sunt straine!
Insa avem si momente in care fericirea vine in mana noastra, ca un porumbel flamand ciugulind din brazdele palmei. Sunt momente pe care cu greu putem sa le povestim.
Ieri, am avut sansa sa intalnim un om care, in generozitatea sa, ne-a urcat pentru cateva minute la bordul elicopterului Unitatii Speciale de Aviatie. Cum se pot povesti aceste clipe?
Colegii ne-au spus ca este si el bunic. Probabil asta este tot ceea ce ar trebui sa adaugam la faptul ca il cheama…. Nicu…. Si ca, in aceasta duminica, o sa-i aprindem o lumanare si o sa ne rugam pentru sufletul lui generos.
Cu toate acestea, curajul ne-a cam parasit la decolare si am ales sa-i facem cu mana, de dupa gard, privind printre stinghii. Drum bun Nicu! Doi ochi mici te vegheaza.
