Ziua aviației civile, salvatori și sburatori

Zborul pare să fie și pentru noi o bucurie, o promisiune a trăirilor viitoare, accesibilă și spectaculoasă, cu atât mai mult cu cât experiențele plutirii nu au fost puține, ba chiar au venit una după cealaltă.

Totuși, sămânța Icarului viitor și-a început germinația la UPU SMURD Târgu Mureș, locul în care chiar de la vremea căruciorului am avut ocazia să vedem pentru prima dată emoția combinată a desprinderii sub bătaia aripilor, dar mai ales a salvării vieților tocmai datorită acestor salvatori sburatori.

Astăzi se sărbătorește ziua aviație civile.

Tuzla, zborurile peste cuib de cuc

Tuzla este, sau mai bine zis era una dintre locaţiile importante ale zborului românesc. Astăzi, după ce a reuşit să se afle între ţările care dădeau sburatori, România nu mai reuşeşte decât sporadic să mai facă dovada că îşi are temerarii săi.

În drumul spre Vama Veche, într-una dintre intersecţii se află acest avion, postat într-o poziţie care sugerează acrobaţia aeriană şi este sursa unor reacţii greu de imaginat, mai ales dacă vorbim despre copii, cu atât mai mult dacă este vorba despre unii pe care a început să-i prindă "microbul zborului".

Chiar dacă am trecut de mai multe ori pe lângă el, acesta a stârnit aceleaşi reacţii, de fiecare dată, iar asta se întâmplă în timp ce aviaţia românească, mai ales cea militară este în vrie.

Adelin Petrisor a actionat butonul "eject"

In ziua in care se implinesc optzeci si unu de ani de la experimentarea cabinei catapultabile de avion construita in premiera de romanul Anastasie Dragomir, eveniment care a avut loc pe aeroportul Orly din Paris, prietenul care ne-a bagat si pe noi, pe furis, in backstage la Metallica, anunta ca actionat butonul de catapultare de la mansa de tata profesionist.

Puteti citi aici cateva randuri despre cel care a avut ideea salvatoare.

Cat despre Adelin, ne mai gandim daca a ales bine!

Ne cresc aripi

Poate ca nu suntem decat putin mai norocosi decat altii, atat!

Avem si noi neimplinirile si necazurile noastre pe care le jelim. Avem tristeti lungi, apasatoare, sursa suspinelor neexplicate. Avem dezamagiri de moment innecate in lacrimi. Nu ne sunt straine!
Insa avem si momente in care fericirea vine in mana noastra, ca un porumbel flamand ciugulind din brazdele palmei. Sunt momente pe care cu greu putem sa le povestim.

Ieri, am avut sansa sa intalnim un om care, in generozitatea sa, ne-a urcat pentru cateva minute la bordul elicopterului Unitatii Speciale de Aviatie. Cum se pot povesti aceste clipe?
Colegii ne-au spus ca este si el bunic. Probabil asta este tot ceea ce ar trebui sa adaugam la faptul ca il cheama…. Nicu…. Si ca, in aceasta duminica, o sa-i aprindem o lumanare si o sa ne rugam pentru sufletul lui generos.

Cu toate acestea, curajul ne-a cam parasit la decolare si am ales sa-i facem cu mana, de dupa gard, privind printre stinghii. Drum bun Nicu! Doi ochi mici te vegheaza.