Atunci cand imi este greu, atunci cand mi se pare ca orice as incerca sa fac, oricat m-as stradui, exista o mana care ma trage in adancuri, o mana care imi anuleaza bucuria unei ultime guri de aer, atunci imi vine sa merg pe strazile fara nume, sa plang in sinea mea, fara sa arat nimanui.
Putea sa fie altfel dar nu este! Iar strazile fara nume sunt mult prea departe, iar timpul este din ce in ce mai putin!
Oare cum o fi sa primesti in dar, doar pentru tine, o soparla verde?
Asa ajunge omul, cu ochii in lacrimi, sa uite ca si strazile, fie ca au nume sau nu, sunt tot niste drumuri, sunt tot niste carari care se intretaie cu altele. Cu toate acestea, si tristetea justificata nu este decat un potentator al viitoarelor bucurii. Daca le mai apucam!
Nu stim sa ne bucuram pentru cele pe care le avem! Si atunci, ne meritam soarta… Murim incet, umbland pe niste strazi care au nume, si atat: fugim!
12 comentarii:
“tristetea justificata nu este decat un potentator al viitoarelor bucurii”
Nu ştiu dacă este justificată sau nu dar îmi permit să observ şi aş dori să o interpretaţi ca feed-back, că blogului i-aţi dat o notă generală tristă.
Din pacate, fugim uneori atat de egali in pasi stereotip, incat pana si alergarea noastra devine o rutina de care nu ne mai putem bucura...
de murit murim şi dacă stăm în casă, aşa încît mai bine hălăduim un pic pe străzi, cît mai e timp
Se fuge permanent. Fugim de ceilalţi, de noi înşine, de un trecut pe care dorim să îl renegîm, de un viitor care nu ne place, de tot şi de toate. Este o fugă permanentă, chiar şi atunci când căutăm fericirea, spre exemplu...
Subscriu si eu a cele spuse de acuvio....
Remarc, nu e anormal; insa putina speranta, putine ganduri pozitive nu pot face decat bine... capul sus!:)
Vorba lui Lenin: Capul sus, burta-nainte!
Tuturor ne e greu, chiar dacă ne punem o mască zâmbăreață.
acuvio:
Trebuie sa intelegeti ca ne pregatim pentru viitoarele bucurii, cele care o sa ne faca sa uitam momentele dificile pe care le traversam.
Privim inainte!
Teo Negura:
Si aceasta poate sa fie o rezolvare, nu-i asa?
doctorultau:
Venim pe rand si ne ducem pe sarite.
Acesta este unul dintre motivele pentru care trebuie sa cautam sa ne mobilam vietile cu "frumos", atat cat se poate.
Cristian Lisandru:
Nu stiu daca efortul este problema sau numai directia in care alergam.
Karla:
Prieten drag din departari, speranta ne tine in viata. As raspunde cu un vers dintr-o piesa pe care eu si fiul meu o fredonam foarte des... "ai rabdare,/ e doar ploaie trecatoare".
silavaracald:
Corect! Baiat de gasca mosul asta cu basca lui cu tot!
Trimiteți un comentariu