Tractorul supersonic

În ultimele zile am vorbit despre Adelin Petrişor, şi despre ziua lui de naştere. Am stabilit să-i pregătim şi un cadou.

În această dimineaţă s-a şi întâmplat, ba chiar i-am şi trimis dovada prin mail. Omul ne-a salutat din Bretania, dovadă că s-a bucurat de noul sau tractor cu elice, construit din plastelină de cea mai bună calitate.

Cum s-ar spune, copilului i-a dat prin minte să-i ofere "roackerului” ca să testeze încă un tip de aparat de zbor de atac: tractorul supersonic care zboară razant cu solul.

La mulţi ani peste primii 36!
.

Adelin zburator

În ultimul timp ne tot rotim în jurul blogului unui prieten care ne momeşte cu jucării care ne plac peste măsură de mult: avioane, elicoptere, paraşute. Trebuie să recunoaştem că omul acesta pentru noi este un trofeu, dar nu pentru notorietatea sa incontestabilă, ci mai ales pentru simplitatea gestului cu care ne-a acceptat lângă el, pentru calitatea omului din el. L-am întâlnit o singură dată în viaţă, atunci când a venit în Târgu Mureş şi când noi am întârziat la întâlnirea pe care ne-am dat-o din cauza somnului de prânz. Am nimerit în mijlocul unei discuţii cu presa locală, iar el, deşi se află între trei camere care înregistrau pentru televiziunile locale confesiunile sale legate de cartea abia lansată, acesta s-a scuzat, s-a ridicat din fotoliul său şi a bătut palma cu cel pe care l-a numit prietenul său.

Suflet de "roacker”, inimă de părinte!

De câteva zile discutăm intens despre zbor, dar mai ales despre saltul cu paraşuta. Dacă el poate, pot şi eu! Nu am putut decât să-i dau dreptate şi să mă gândesc la ziua în care am să tremur, la propriu, la primul salt al puiului meu.

Ştiu încă de pe acum că oricât m-aş pregăti sufleteşte, tot greu o să-mi fie, dar îmi doresc nespus de mult să îşi urmeze acest instinct de "sburator".

10.10.10.

In ziua mondiala a sanatatii mintale, televiziunile, aproape fara exceptie, ne terorizeaza cu lementari idioate legate de o simpla data din calendar. Intr-o zi in care ar putea sa faca o stire din multe evenimente din trecut doar ca sa nu cheltuiasca bugetele pe subiecte actuale, interesante, posturile noastre tv nu mai contenesc, ba chiar reusesc sa ne convinga ca le pare rau ca nu se intampla ceva cataclismic.
Urasc generatia asta de reporteri care baga microfonul muribundului aflat pe targa SMURD-ului ca sa ne arate cum delireaza un nenorocit. Oare se gandesc cum ar fi sa se inverseze rolurile? Prostia promovata obsesiv se va intoarce si impotriva lor!

In aceasta seara, puteti sa vedeti ca exista si o alta cale.

Visul oricarui scriitor

Ne-a ajuns, noaptea tarziu, darul lui Adelin.
Asa cum l-am avertizat, ne laudam la toata strada ca avem cartea lui, cu dedicatie.
Cred ca nici el nu spera sa aiba asa cititori.

Cadou neasteptat

Prietenul nostru, roackerul Adelin isi lanseaza astazi cartea "Razboaiele mele" la Muzeul Taranului Roman, chiar in Clubul Taranului.
Pentru ca are simtul umorului, o sa-l intrebam doua lucruri:
- cine a ales locatia?
- ce logo are pe frumosul tricou portocaliu?

Gandurile cele mai bune pentru "sburator".

Tocmai am aflat de pe blogul sau ca ne parasuteaza cartea cu o dedicatie speciala. Daca il tin muschii, il invitam sa o lanseze si la Targu Mures.

Zeul reporterilor

Am mai scris despre el. Il admir si il urmaresc cu mult inainte de a primi in dar un super telefon de la domnul Iliescu. Recunosc, atunci l-am invidiat, chiar daca nici nu am stiut ce model era.

Ii citesc cu regularitate, in ciuda faptului ca scrie putin. De curand am aflat ca se intoarce la treaba, dupa o pauza de noua luni. La TVR. Aflu ca a scris si o carte. Ma intreb ce mai pregateste fara sa spuna.

El este omul care ne-a facut si mai prieteni cu Hatfield si tot el este cel care in aceasta dimineata ne-a aratat ca cineva de sus, poate un zeu al reporterilor, il iubeste. Ii aduce exclusivitatile taman atunci cand ii trebe...

Roachere, esti hevi ! Red armi sa traiasca, sa aiba reporterii ce sa scrie, "sa mananca si gura lor".

Adelin Petrisor a actionat butonul "eject"

In ziua in care se implinesc optzeci si unu de ani de la experimentarea cabinei catapultabile de avion construita in premiera de romanul Anastasie Dragomir, eveniment care a avut loc pe aeroportul Orly din Paris, prietenul care ne-a bagat si pe noi, pe furis, in backstage la Metallica, anunta ca actionat butonul de catapultare de la mansa de tata profesionist.

Puteti citi aici cateva randuri despre cel care a avut ideea salvatoare.

Cat despre Adelin, ne mai gandim daca a ales bine!

Delicventi la METALLICA

Metallica (Letallica) a trecut prin Bucuresti. A incarcat cu inca un nume lista trupelor pe care am fi vrut sa le vedem, altfel decat pe “youtube”. Nu este nimic patetic in aceasta poveste, dimpotriva.

Blogul unui om pe care am inceput sa-l citim de putina vreme ne-a facut peste masura de invidiosi. Intr-unul dintre articolele recente ne povesteste cum, ajutat de un prieten, a recurs la o smecherie pentru a patrunde in spatele scenei si pentru a face cateva poze…. pentru a respira, pret de cateva clipe, acelasi aer cu oamenii care traiesc in aceasta legenda.

Am comentat pe blog, si, cu un curaj care putea fi considerat tupeu, l-am rugat sa ne trimita si noua o fotografie furata din backstage. Nu mica ne-a fost surpriza atunci cand ne-am trezit ca o si primim, pe mail.

Ne-am simtit partasi la smecherie si ne-a crescut pulsul cand am realizat ca in acest fel, noul nostru prieten, ne-a dus si pe noi acolo…

Am fost la cinci, sase metri de Hetfield. Daca si-ar fi dorit, ar fi putut sa ne atinga!

Sa vedem acum, cine se pune cu noi????