Am reinceput lectiile! In urma cu aproape un an, reuseam performanta de a recunoaste douazeci si una de litere din douazeci si sapte. Pentru ca am simtit ca a slabit interesul, iar exercitiile incepusera sa fie mai dificile, am cautat alte lucruri potrivite invatarii. Nu o sa fortam nici acum, insa, vrem sa fim cititori, cat mai repede cu putinta. Se pare ca acum sunt sanse mai mari sa pastram cadenta. Zilele trecute am avut o discutie despre desenele pe care poate sa le vada la calculator si felul in care le gasesc. Pare sa fi inteles si el ca doar daca stiu literele pot sa fac asta. Lectiile dureaza putin, uneori, cateva minute.
Cu toate acestea am reusin sa scriem (impreuna) cateva cuvinte.
Eu sant foarte fericit pentru ca ii sta creionul in mana foarte natural.
Sa fie intr-un ceas bun!
16 comentarii:
Sa fie! Doar sa fiti atenti cum invata sa scrie si sa citeasca, ma refer la faptul ca e mai simplu pe silabe;)
Asa si incercam, doar ca vrem sa invatam si sa scriem, in paralel.
O sa vedem ce reusim!
Si acum zambesc cand imi aduc aminte de prima mea scrisoare pentru Mos Craciun!
Am scris bineinteles cu litere mari de tipar, ca sa inteleaga Mosul.
Inainte sa merg la gradinita stiam sa scriu.
Parintii mei m-au incurajat, nu mi-au impus!
Este foarte important ca totul sa fie ca si o joaca, acum cat este mititel. :)
Vazand carticelele cu poze din care-mi citea mama povesti, mi-am dorit sa citesc si eu...si asa a inceput totul! :)
Va doresc si voua sa "cuceriti" toate literele alfabetului, care acum par adevarate redute! :P
redutele au si inceput sa cada!
... acum, oricit de mult ar trebui sa astept, da, voi avea rabdare sa primesc un rind de la tine, Stefan;
Duminica frumoasa !
Ana, daca reusim sa ne tinem sanatosi, asta o sa se intample foarte curand. Cel mai important este ca sa nu fie doar un rand!
Să fie sănătos şi să înveţe încetul cu încetul toate literele... Vorba celor de la Roşu şi Negru, pe vremuri: "Alfabetul nu e greu!"
Cristian Lisandru: La trei ani, poate ca nu este greu.... dar este destul de lung! Mai ales ca il amestecam si cu cifrele, si cu notele muzicale.
multa bafta in lupta cu buchiile!
P.S. a fost o adevarata placere sa "calatoresc" pe acest blog (inca nu peste tot...) si parca mi-a mai crescut moralul constatand ca mai exista totusi oameni cu o asemenea frumusete sufleteasca! de pe meleaguri hunedorene, toate cele bune!
speodan: Iti multumim mult! Cred ca ne supraestimezi. Facem toate acestea ca si cand ar fi normale. Atat cat putem! Ai gandul nostru bun!
mi-as fi dorit si eu un tata activ, pe care sa-l vad des, care sa stea cu mine la teme si care sa ma invete sa citesc sau sa scriu.
Piciul e un copil fericit :)
Ilana: Fac toate acestea cu mare placere, chiar daca sunt nevoit, de multe ori, sa-mi depasesc limitele rabdarii. Nu este greu, insa rasplata nu intarzie sa apara. Sper sa pot sa il indrum corect, decent.
ai o muza foarte dragalasa asa ca poti sa scrii linistit. :) oamenii simt nevoia sa scrie cand in adancul sufletului s-au adunat prea multe cuvinte si trebuie sa iasa la suprafata, ca un vulcan. Scriitorii adevarati scriu din suflet.
gabrielailies:
multumim pentru aceste cuvinte.
ne folosesc!
Felicitari! Iata noua generatie de bloggeri. :D
Ii doresc sa scrie cu aceeasi placere si drag cu care il privim noi crescand si invatand :)
arcadia:
Oricum, asa cum am spus chiar de la inceput, acesta este blogul sau. Intr-o buna zi, o sa treaca el la volan, iar eu, daca mai sunt locuri, pe bancheta din dreapta spate.....
Trimiteți un comentariu