De la Iris la Tudor Gheorghe

Provincialul are mereu complexul celui care nu se afla in miez. Se pot face multe discutii. Nu este ceea vreau.
Totusi, resimtim lipsa "cantarilor" de calitate. Pe unele le ratam pentru ca nu reusim sa aflam la timp. Acum, il asteptam pe Tudor Gheorghe. Vine la sfarsitul lunii. Pana atunci, mai nimic, asa ca, ne ramane doar sa suplinim ceea ce nu avem concret cu plasmuiri ale propriilor minti. Poate ca asa o sa apara efectele secundare si, tocmai pentru ca ne dorim, sa absorbim mult mai eficient "putinul" pe care il avem.
Crestem cu www.youtube.com . Inca nu avem curaj sa ne intrebam daca este bine sau este rau, dar vrem sa "avem" si noi.
Am vrea sa ajungem si la AcDc. Am facut fel de fel de calcule. Bucurestiul este departe, biletele sunt scumpe. Ramanem la "youtube". Este mai ieftin!
Si mai ramanem si la magnolia din fata blocului nostru, cea de sub nuc.
Din astfel de frustrari, in provincie, ajunge sa moara si magnolia inainte de vreme!
Asa cum este normal, magnolia moare pentru ca este taiata de catre un investitor marunt care a pus ochii pe spatiul pretabil a fi comercial. Tot o frustrare! Daca nu aparea un astfel de investitor, acum aveam magnolia la geamul nostru, la etajul doi. Puteam sa intindem mana. Investitorul a aparut, nu mai avem magnolia la geam....
Cred ca sunt putini cei care nu stiu ca magnolia este "gingasa". Alege unde sa traiasca! Asa este si Tudor Gheorghe! Magnolie!

In Galati, in centru, exista un parc al magnoliilor!

Concert Compact

Destul de trista atmosfera la concertul trupei Compact de la Teatrul National din Targu Mures. Oameni putini, destul de retinuti. Nu am putut sa nu imi amintesc de alte spectacole, din trecut, la care salile gemeau de lumea venita sa asculte "fata din vis" si altele. Nu poti sa nu te intristezi, chiar daca nu nu te-ai dat in vant niciodata dupa Ciuci si Lelut.
Cand vezi asa ceva iti vine sa intrebi, la fel ca Nichita: "unde sunteti, voi, cei care nu mai sunteti?"
In schimb, copilul, la cei trei ani neimpliniti decat peste trei zile, a trait la intensitate maxima. Totusi, a plecat foarte nedumerit de faptul ca pe scena, sprijinita de niste boxe, statea o chitara rosie, nefolosita. Am avut proasta inspiratie sa-i spun ca era stricata. Din acel moment a decretat ca trebuie sa-l sun pe Vigaron (personaj de desen animat) ca "sa vina cu surubelnita". A fost atat de insistent, incat, daca aveam numarul lui, chiar il sunam!

Mi-au trecut prin minte mai multe intamplari din timpul liceului, atunci cand asteptam cu sufletul la gura sa mai vina vreo trupa. Vremurile acestea de decadere, la care sunt si eu partas, acum, erau atat de departe!