joi, aprilie 8

De la Iris la Tudor Gheorghe

Provincialul are mereu complexul celui care nu se afla in miez. Se pot face multe discutii. Nu este ceea vreau.
Totusi, resimtim lipsa "cantarilor" de calitate. Pe unele le ratam pentru ca nu reusim sa aflam la timp. Acum, il asteptam pe Tudor Gheorghe. Vine la sfarsitul lunii. Pana atunci, mai nimic, asa ca, ne ramane doar sa suplinim ceea ce nu avem concret cu plasmuiri ale propriilor minti. Poate ca asa o sa apara efectele secundare si, tocmai pentru ca ne dorim, sa absorbim mult mai eficient "putinul" pe care il avem.
Crestem cu www.youtube.com . Inca nu avem curaj sa ne intrebam daca este bine sau este rau, dar vrem sa "avem" si noi.
Am vrea sa ajungem si la AcDc. Am facut fel de fel de calcule. Bucurestiul este departe, biletele sunt scumpe. Ramanem la "youtube". Este mai ieftin!
Si mai ramanem si la magnolia din fata blocului nostru, cea de sub nuc.
Din astfel de frustrari, in provincie, ajunge sa moara si magnolia inainte de vreme!
Asa cum este normal, magnolia moare pentru ca este taiata de catre un investitor marunt care a pus ochii pe spatiul pretabil a fi comercial. Tot o frustrare! Daca nu aparea un astfel de investitor, acum aveam magnolia la geamul nostru, la etajul doi. Puteam sa intindem mana. Investitorul a aparut, nu mai avem magnolia la geam....
Cred ca sunt putini cei care nu stiu ca magnolia este "gingasa". Alege unde sa traiasca! Asa este si Tudor Gheorghe! Magnolie!

In Galati, in centru, exista un parc al magnoliilor!

8 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Si mai ramanem si la magnolia din fata blocului nostru, cea de sub nuc"...

Oooo, ce frumos, poezie pură în cuvintele astea!

keltoighost spunea...

Subscriu lui Cristian.

Insa, explica-mi si mie comentariul cu oaia...

abbilbal spunea...

Mereu tânărul Tudor Gheorghe, prieten bun cu Ion Bocşa al nostru, ete printre puţinii care păstrează autenticul în cântecele sale.

angi spunea...

Tudor Gheorghe alaturi de un magnoliu.O imagine a frumusetii simple si durabile.

Si in Oradea este un parc cu magnolii,Parcul Muzeului...mai bine zis al fostului Muzeu.

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru: In cazul acesta, care este foarte concret, in fata blocului nostru chiar exista poezia de sub nuc. Meritul nu este al nostru.

Keltoighost: Iti multumesc. Majoritatea comentariilor sunt legate, mai ales, de lucruri care ni se intampla noua, mie si copilului meu. Poate ca, uneori, povestile par sa nu aiba noima, insa, noi o sa putem sa ne intoarcem la ele ca sa ne amintim de ceva foarte concret.
Am mai spus asta, blogul este facut pentru copilul meu, pe care ma straduiesc sa il cresc frumos si corect.

abbilbal: da! si care a ramas modest. nejustificat de modest!

angi: am fost in acel parc. am o slabiciune pentru magnolie, datorata, in special, faptului ca nu prea poti sa o plantezi unde vrei.... isi cam alege unde vrea sa traiasca... sau se usuca!

keltoighost spunea...

Nu cred că m-ai înţeles. Mi-ai lăsat un comentariu MIE... PE BLOGUL MEU... la o anumită melodie pe care o postasem... comentariu ce am fost nevoită să-l resping, nu atât pentru faptul că nu avea NICIO LEGĂTURĂ cu melodia în sine, sau cu muzica, sau cu orice. În plus, nici foarte frumos nu suna.

ana spunea...

cred ca s-a inteles pina acum ca nu obisnuiesc sa las comm doar de dragul de lasa o amprenta [ ma feresc cit pot....]
dar eu cred ca pe blogul tau se intilnesc frumos si floarea de iris si salcimul si magnolia
dar citesc

[ nu ma pricep sa scriu poetic, asta e...]

si... dincolo de cele ce ne dorim si sunt prea (in)depar(ta)te, eu cred ca daca vom cauta bine, vom gasi ceva mai mult decit youtube....


------
am fugit; nu stiu cind mai apar, dar citesc :)

Virtualkid spunea...

Ana, iti multumim ca vii pe la noi! Usa noastra iti este deschisa!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner