miercuri, mai 12
Prieteniile de altadata
Mark este cu doua luni mai mare. Spre deosebire de noi, el locuieste la casa si are curte. Acolo organizam, din cand in cand, cate o claca. Muncim cat muncim, pana se mai strica tractorul (spre exemplu!), apoi, ca toate persoanele care se respecta, dam si o fuga pana la locul de joaca de la “Platou”. O tura scurta cu trenuletul (de lemn), apoi fuga acasa, mancare si somn. Nu este simpla viata de copil din ziua de astazi. Agenda este foarte incarcata.
Sigur, atunci cand o sa avem varsta parintilor nostri, o sa ne amintim cum am invatat sa mergem pe tractor, pe bicicleta. O sa ne bucuram ca prietenia a reusit sa razbata timpul si o sa ciocnim un paharel, atunci cand o sa ne intalnim la ziua copiilor nostri. Iar ei, vor bea sucul impreuna!
Etichete:
joaca,
Platou,
prietenie,
targu mures
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
prietenia dintre copii este cea adevarata.. ;)
Prieteniile din copilarie si din adolescenta sunt adevarate, frumoase si durabile. Pentru ca sunt neatinse de egoism.
Pastrez, cu mare drag, fotografii, scrisori si jurnalele din anii de scoala. Si relatiile.
Si copiii mei- barbati de acum, unul tatic , isi pastreaza prieteniile din anii cei mai frumosi.
Ma bucur ca ai un stil special- vorbesc cu taticul- de a indruma pasii micutului in cele mai bune, nu doar frumoase directii!!
Sa va fie bine!
Uite-te la ei ce simpatici sunt. O prietenie complet dezinteresată. Îmi este tare dor de astfel de prietenii, mai ales că în conjunctura actuală numeri adevăraţii prieteni pe degete... O după amiază plăcută să aveţi!
cine o sa bea suc: nepotii sau buneii?
Ce frumos este cand si peste ani se pastreaza frumusetea acestor prietenii!
E atata pace si liniste incat nu poti sa nu te bucuri si sa zambesti, cand privesti imaginile. Mi se face tot mai dor de copilarie.
Imi pare tare bine sa te descopar, promit sa mai revin pe-aici, macar si pentru niste poeze cu orasul meu natal, Targu-Mures. Mi-aduc aminte ce prostii mai incingeam pe la "Platou"... Pe curand!
Mi-am dus şi eu picii la Platou, cu trenuleţul, dar era o aşa înghesuială, mamă-mamă! Vom încerca din nou anul acesta. Oricum, au fost superîncântaţi că s-au dat cu locomotiva "Thomas"!
Poate ne-om întâlni vreodată pe acolo sau în alte locuri de joacă. La Vichend poate... Eu o să vă recunosc din poze! :)
copii şi nepoţii ne induc uneori anxietate dar tot ei ne sedează ... :)
îmi place mult :))
dar mai mult îmi place melodia de pe fundal.
Kid4ever: Tocmai pentru acest motiv caut sa o stimulez.
INCERTITUDINI: Va multumesc! Este magulitor, sper sa merit aceste "vorbe".
Cristian Lisandru: As spune ca te poti descurca si numai cu degetele de la o singura mana.
kokorico: toata lumea, la liber!
altele, numai pe furis, dupa cum se descurca fiecare!
Gabriela Elena: Da, tocmai pentru ca raman atat de putine!
denisia: Multumesc pentru vizita in "casa piticului", dar si pentru cuvintele magulitoare.
Teo Negura: Mergem la "platou" foarte des, este un loc cu multa tihna, o tihna plina de joaca. Paradoxuri multe pe lumea aceasta.
silavaracald: In general, suntem sociabili. Mai devreme sau mai tarziu, nu se poate sa nu ne puna hazardul fata in fata.
acuvio: uneori este greu, alteori este sublim!
Mihay: Multumesc! Este Dinu Olarasu, sighisorean "de bizuiala".
Nu exista o prietenie mai frumoasa decat cea dintre copii. Ei sunt neatinsi de angoasele existentiale, de frustrare, de egoism.
Te felicit pentru indemanarea cu care iti cresti copilul. Am certitudinea ca va fi un om mare. Va imbratisez.
allma nicole:
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase.
Da, de el se leaga toate sperantele importante pe care le mai am.
Trimiteți un comentariu