In putinul timp scurs din clipa in care am intrat in aceasta lume virtuala am reusit sa avem parte si de intamplari placute, dar si de unele mai putin placute. Totusi, la general, suntem pe plus.
Astazi am decis sa fim invidiosi pe Victor, un copil putin mai mare, cel care a primit de la mama sa un dar fabulos : o carte. O carte scrisa pentru el. Gestul mamei care prin efortul sustinut a reusit sa-i dea o astfel de pilda este emotionant. Oriunde te uiti in jur, parintii cauta sa daruiasca “haine de firma”, masinute electrice, telefoane mobile, plasma asortata cu patutul. Copii se bucura cateva minute, apoi le uita. Dispar, pur si simplu!
Nu cunoastem mai nimic despre viata reala a celor doi, insa, intamplarea aceasta o sa o pastram ca pe o pilda! Poti sa fii fericit si cu o carte in mana, mai ales cand ea este scrisa pentru tine, iar cea care a scris-o este mama.
Victor este un print fericit!
Dedicatia noastra este "tot zbor".
10 comentarii:
de la kokoriko (scuze, nu m-am putut loga)
un alt mic print
care insa nu e singur pe lume
O mare bucurie sa vezi ca oameni cu suflet reusesc sa-si publice versurile si trairile... mai ales in nebunia inconjuratoare...
Felicitari autoarei...
Tu, printisorule, ai multi prieteni care te iubesc si, chiar daca nu-ti trimit cate o carte, iti transmit cat pot din dragostea lor!!!
Dragul meu, m-ai făcut să plâng. Îţi mulţumesc mult pentru gestul tău. Referitor la carte, aceasta este cartea cu poezii pentru "copii mai mari". Spuneam, în articolul meu, că urmează s-o public şi pe cea de-a doua, cea cu poezii pentru copii (la care încă mai lucrez, pentru că aceea va avea şi ilustraţii), în care voi menţiona şi zicerile lui Victor, şi pe care o vom semna, astfel, amândoi: Adela Onete şi Victor Onete. Ambele cărţi sunt, într-adevăr, cadoul meu de astăzi pentru Victor, pe care îl va înţelege mai bine, mâine, când va mai creşte. :)
Încă o dată, mulţumiri! Cu plecăciune!
Bun ales titlul. :)
Pai de ce nu are si Stefan parte de o carte din partea taticului? :)
Felicitări Adelei, orice carte apărută nu poate fi decât o mare bucurie...
Este în firea lucrurilor ca acela care are ceva de spus si scrie să si dorească să publice.Atunci când reuseste si o face cu o destinatie nobilă,ca în cazul de fată,merită să fie fericit,precum micul print.
Ma bucur ori de cate ori o noua carte vede tiparul.Sa nu uitam sa iubim cartile!
Mulţumesc, încă o dată, "gazdei" mele de astăzi - o adevărată dovadă de prietenie şi din partea lui -, precum şi tuturor celor care au lăsat, la comentarii, (şi)aprecieri la adresa mea.
O îmbrăţişare prietenească, tuturor.
Adela Onete
Ai un premiu pe blogul meu!
Trimiteți un comentariu