Au trecut mai bine de doi ani de la momentul in care am facut fotografiile primei urcari la volan. Le-am gasit cu mare greutate, tocmai pentru ca s-au adunat atat de multe, fiecare dintre ele purtand cate o poveste simpla, de viata. Doi ani in care am invatat sa numaram, sa cantam, sa jucam fotbal si handbal, sa mergem cu tricicleta si sa facem castele de nisip. Pe unele dintre castele le facem la locul de joaca, pe altele, mai elaborate, le facem cu gandul. Toate sunt importante, pe fiecare le incercam pana reusim.
Cu buna stiinta am omis sa introduc si aceasta intamplare acum cateva zile, atunci cand am povestit vizita senatorului melcilor la Idrifaia. Ii lipsea ceva, tocmai inceputul.
Drumul este lung, dar, cine stie, poate ca am sa apuc sa calatoresc pe bancheta din spate. Incerc sa ma vad pe acest loc, purtand o palarie de pai, intreband: cat mai este pana la Idrifaia? Ma lasi sa conduc si eu, putin?
Este numai o chestiune de timp si de noroc. Restul este rutina! O rutina pigmentata cu povesti dragi sufletului nostru.
joi, iunie 3
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
23 de comentarii:
"Doi ani in care am invatat sa numaram, sa cantam, sa jucam fotbal si handbal, sa mergem cu tricicleta si sa facem castele de nisip"...
Cum trece timpul... Aproape fără să ne dăm seama. Îi stă bine ştrumfuleţului la volan, aşa că intuiesc - în viitor - un şofer de excepţie.
În ceea ce priveşte castelele de nisip, eu mă ocup şi acum de construcţia lor, chiar dacă cârsta copilăriei a trecut de multă vreme...
O zi bună să aveţi!
Cristian Lisandru:
Deja, tu esti unul de'al nostru! Iti pastram un loc pe bancheta din spate, insa, trebuie sa vii cu palaria ta!
in curind o sa incepi sa dormi cu cheia de la masina sub perna
ha ha ha
nu te vad bine, musiu
kokorico:
Are fiecare cheia lui...
iti multumesc pentru faptul ca m-ai pomenit in postul tau de pe intii iunie (era prima zi, si ca orice inceput, e mai greu)
ma asteptam (cel mult) la reactii de la oameni direct interesati
dar se pare ca e un subiect care intereseaza (mai) pe toata lumea
o lume mica, dealtfel, nu credeam ca, prin tine, sa ajung dintr-un pas la Corina Cretu, de exemplu (un fel de "la Bruxelles din 2 pasi")
doctorultau:
Si noi am fost uimiti de faptul ca, aici, lumea poate sa fie incredibil de mica.
Altfel, faptul ca am intrat in ziua inaugurarii pe un blog care avea o tematica legata de postarea noastra ni s-a parut a fi un semn pe care nu merita sa-l ignoram.
Intr-o buna zi, o sa venim sa ne trecem numele pe placheta ctitorilor.....
Sa ai parte de castele adevarate!
Si de calatorii frumoase!
INCERTITUDINI:
Vara abia incepe. Sa vedem! Cine stie, cu vremurile astea...
Sunteti minunati! Si de aceea meritati sa aveti parte de cele mai frumoase calatorii. Si vor fi daca le faceti impreuna. Aveti insa grija la viteza! :) Eu ma uit cateodata la micutul meu si zau ca am impresia ca am calatorit prea repede!
Delicioase fotografiile!!!! :)
Toate cele bune
Gata il bag si pe Matei al nostru la volan, io pun pe mamica in dreapta si tati se muta in spate cu un six-pack de bere! :)))))
cati:
Viteza o avem in sange. Tocmai asta este motivul pentru care ni s-a stricat tricicleta. Acum este in "service". Urmeaza sa relatam actiunea de reperare.
Andi:
Calitatea fotografiilor este influentata de performantele (reduse ale aparatului, insa, povestile din spatele fiecarei imegini fac toti banii...)
artistu:
In aceste conditii, trebuie urcat imediat copilotul, ca sa nu patesti asa:
http://www.youtube.com/watch?v=S0WiFSbLWHU&feature=player_embedded
Dragul de el... Noi am schimbat deja mai multe biciclete pana acum, si de fiecare data la despartire spune cu naduf: Of, si bicicletele astea, toate imi raman mici....
O zi frumoasa sa aveti!
Vezi ca azi si maine avem raliu, pe serpentina mica, de la 8 seara in sus! :D
cati:
Noi am ales-o pe urmatoarea, deja. Cu toate astea, trebuie sa reparam si tricicleta. Musai!
silavaracald:
cel mai probabil, o sa fim si noi pe acolo.
poate ne si cunoastem....
Desi ma dau cu greu deoparte din pozitia ce imi ofera covrigul de plastic intre maini, sunt gata sa cedez, pentru un zambet de copil...
Teo Negura:
Daca te hotarasti repede, mai este un loc liber pe bancheta din spate. Tocmai i l-am oferit lui Cristian Lisandru pe cel de al doilea. Te bagi?
taticuuuuuuu lu' stefan, zi'mi ca nu erati in miscare in acele poze!! te rog !!!
taticuuuuuuuuu lu' stefan, zi'mi ca NU erati in miscare in pozele alea!! te rog!!!!
Anonim:
"Eppur si muove"
Trimiteți un comentariu