25

Ani. Atat au trecut din momentul in care am fost impreuna la film. Un film despre care se vorbise mult in cercul nostru de prieteni.

Am fost impreuna la prima vizionare (aveam sa-l revad de foarte, foarte multe ori). Era programat la cinematograful “Dunarea”, aproape de centrul orasului Galati. Biletul de intrare costa trei lei, jumatate din cat trebuia sa platesti pentru o “bere la jumatate”, bauta pe terasa, la “Pescarul”. Daca erai elev sau student, puteai sa ceri inca o injumatatire a pretului biletului. Un leu juma' am platit in aceeasi perioada pentru un volum de “Poeme” al lui Nicolae Oancea.

Filmul era “Pas in doi” al lui Dan Pita. Anda Onesa, Claudiu Bleont, Ecaterina Nazare, Petre Gheorghiu erau doar cateva nume din distributia filmului. Cinematograful a facut obiectul unor dispute incredibile intre un mostenitor reimproprietarit si un investitor potent. In final, cinematograful a pierdut lupta si a fost ras de pe fata pamantului. Volumele de versuri sau de orice altceva au reusit sa rastoarne raportul in competitia preturilor cu berea si cu painea iar “libraria cu carti ieftine a murit”.

Pe Diana nu am mai vazut-o, nu am mai auzit-o, dar mereu “am tot gandit-o”…. de mai bine de zece, doisprezece ani.

Astazi este ziua ei de nastere. Nu am sa o sun, nu am sa-i scriu. Am sa ma gandesc insa la ea, la Diana, fata care ma priveste din fotografia ingalbenita, fata din statia de autobuz din Tiglina de acum douazeci si cinci de ani.

"despre acest innecat fara nume
care vaslise cu rost, fara rost
atunci cand voi fi mort de mult
se va spune ca eu am fost"

(Versuri din poemul "Despre acest innecat fara nume" - Micolae Oancea)