Povesteam inaintea plecarii catre Galati despre un exercitiu pe care l-am facut doar pentru deprinderea rabdarii si daruirii atunci cand sadesti o planta, sau atunci cand te hotarasti sa iei in grija un suflet. Povesteam atunci despre o intreprindere aproape fara niciun alt rost decat cel educativ, tocmai datorita faptului ca vremea si locatia sunt complet nepotrivite pentru infiintarea unor microculturi de rosii si ardei gras.
Ne-am bucurat intens atunci cand “am observat” ca din semintele pe care le-am pus in paharelele de plastic au iesit primele noastre rasaduri. Acum am inceput sa facem planuri de viitor cu plantele noastre, le cautam ghivece mai mari, planuim cum sa le ingramadim mai aproape de calorifer si de lumina soarelui. Toate acestea pentru ca am hotarat sa nu il asteptam pe mos Craciun cu mana goala.
Asa cresc plantele, asa cresc si oamenii. Si unii, si ceilalti au nevoie de atentie si ingrijire, dar mai ales de cat mai multa rabdare si statornicie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
20 de comentarii:
Și de multă dragoste!
Moșului o să-i placă mult că sunteți harnici!
Foarte frumos spus :)
Răbdare şi statornicie.Iată două repere fundamentale. Plus dragostea, aşa cum spune Gine... Un început de săptămână cât mai bună să aveţi, ştrumfilor!
"Asa cresc plantele, asa cresc si oamenii. Si unii, si ceilalti au nevoie de atentie si ingrijire, dar mai ales de cat mai multa rabdare si statornicie." Frazele astea m-au sedus de cum le-am citit si aproape m-au facut invidios ca nu le-am scris eu :)
Mi-ai amintit de vremurile in care plantam si eu seminte prin pahare ;)
Am gasit biletul de tramvai, e la noi. L-am pus deoparte si vi-l returnam la urmatoarea calatorie...
Pana atunci rabdare, statorinicie, dragoste si sa va creasca plantutele ca-n povesti...
Dar ce-ați plantat voi acolo, voinicilor?
Vreo fasole fermecată, pe al cărui vrej să vă urcați când vreți să ajungeți într-o lume a minunilor? :)
frumoase îndeletniciri, care vor deveni frumoase amintiri (din copilărie, desigur)
Da, şi Moşul îi iubeşte pe copii cuminţi şi harnici!
ce demers impresionant! si induiosator! cat respect se poate invata dintr-o simpla cutie cu plantute! ce impresionant! ce frumos! mi-ati luminat ziua, baieti!
INCERTITUDINI:
Mosul a inceput sa ne sune pe telefonul mobil, insa nu am avut vreme sa povestim.
Ziarist în rezervă:
Multumesc mult pentru apreciere. Inseamna mult pentru noi.
Cristian Lisandru:
Intre atati prieteni, nici nu mai trebuie sa fie pomenita... ea exista!
Teo Negura:
Teo, oricand poti sa reincepi sa faci asta. Te rog sa ma crezi, viata ar fi foarte frumoasa daca s-ar putea limita la atat.
cati:
Sa nu ai nicio indoiala, o sa venim sa-l recuperam. Negresit! Este primul nostru bilet de tramvai!
silavaracald:
Stii bine ca nu ne incurcam cu maruntisuri! Daca vrei, aducem si la tine o planta si o asezam in garaj... langa LCD-ul "pestisorului", dar numai daca este asezat pe semineu....
doctorultau:
ceea ce este mai frustrant este ca nu ajunge timpul sa povestim tot ceea ce facem. Avem atatea subiecte pe care le tinem in rezerva!
Nu ajunge timpul, pur si simplu!
acuvio:
Stim asta si facem tot ceea ce depinde de noi ca sa fim pe "lista buna".
Zazuza:
Bunicul meu, un taran simplu, a incercat sa ma cresca intr-un mod asemanator, folosind intamplarile simple ale vietii. Acum stiu ca cele mai multe erau regizate, insa imi dau seama cat de valoroase au fosat.
Sper că aţi avut rod pe măsura învăţăturilor.
Faină îndeletnicire, nu? :)
Teodora:
Jack era mic copil pe langa noi, cu tot vrejul lui cu tot...
Trimiteți un comentariu