Cu patru ani in urma culegeam ultimele rosii din curtea tatalui meu. Rosii adevarate, care aveau chiar si gust. Am cules multe, mai multe decat mi-ar fi fost de trebuinta. Plecam spre casa, la o distanta de peste patru sute de kilometri si nu stiam ca erau ultimele rosii pe care le culegeam impreuna.
Aduc si acum, de fiecare data cand merg la Idrifaia noastra, rosii adevarate. Minunate! Fabuloase prin uratenia lor, uratenie insotita de un gust de copilarie si de pamant.
De fiecare data cand tin in mana o astfel de rosie, adevarata, imi amintesc de gradina minuscula din mijlocul orasului Galati, dintr-un colt de curte. O tai si o savurez cu o imensa placere. Sunt rosiile tatalui meu, reincarnate.
Imi doresc sa transmit si copilului meu un astfel de sentiment, curat si foarte pamantean.
Si acum mai simt gustul rosiilor tatalui meu.
vineri, august 27
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
14 comentarii:
amintiri din copilărie; am si eu din astea (http://desprecancer.wordpress.com/2010/06/10/floricele-de-porumb/);
cele mai frumoase (p.s. mulțumesc pentru citație)
Sincer sa fiu, as vrea sa stiu ce sa-ti spun, dar nu stiu... pot doar sa-ti spun ca sunt sigur, ca acolo de unde este, tatal tau vede ce faci si este mandru ca al sau copil ii poarta memoria in suflet...
Bogdan Epureanu:
Cum sa fac sa transmit aceasta memorie si nepotului dupa care a suspinat pana in ultima clipa tatal meu?
Grea intrebare!
doctorultau:
amintirile ne urmaresc!
eu inca le am pe ale mele rosii. si morcvovii inca murdari de pamant...
off-topic: si eu ii cant unele piese cu placere, dar nu sunt doar ale lui si ignor total aparenta. astfel, esenta se releva.
septimia:
Esti un caz fericit! Bucura-te de ele la maxim. Imediat incepe sezonul rosiilor fara gust.
Cat despre "musiu", em lasat-o mai moale dupa ce l-am vazut in "Laptaria lu' Eneche". Pe scurt, eu nu as injura ca un birjar, pe scena, la microfon, iricat de beat sau de drogat as fi.
Imi aduc aminte cu drag, de rosiile din gradina noastra, din copilarie. Roz, uriase, aromate. O aroma pe care nu am mai simtit-o de atunci.
Madlena noastră... Pentru unii e mirosul și gustul unui fruct, pentru alții, altceva. Ne raportăm mereu la senzații din trecut, ca să ne definim și redefinim.
fata din vis:
Poate ca aroma aceea ai sa o regasesti daca ajungi sa ai gradina ta, cu cateva plante....
silavaracald:
d'aia as vrea sa ajung sa-ti fiu vecin, ca sa ma redefinesc!
Si eu as vrea sa mai simt mirosul tatalui meu. Si al mancarurilor pregatite de el. Intra rar in bucatarie, dar cand o facea era sarbatoare culinara.
cati:
Se stie ca cei mai buni bucatari sunt barbatii. Iar aceasta vorba o spun mai ales femeile.
As da orice pentru asa rosii!
@Monica:
Rosiile acestea nu mai exista decat in amintirea mea. Timpul si-a cerut ”tainul”..
Trimiteți un comentariu