Mi-am reamintit prima vizionare, la Teatrul Dramatic din Galati. Si atunci, si acum, am resimtit un soi de bucurie, in ciuda faptului ca filmul nu este vreo capodopera. Cand s-a terminat am oftat.Mi-am amintit aerul inchis din sala suprapopulata din jurul unui aparat video, felul in care ne straduiam sa ne asezam astfel incat sa incapem cat mai multi. Eram contorsionisti si nu ne deranja asta. Brusc, mi-au venit in minte cele mai multe dintre momentele in care as fi putut sa aleg mai bine decat am facut-o.
Eram licean, aveam toata viata inainte si credeam ca toata lumea este a mea. Poate ca atunci era asa dar eu nu am avut curajul sa cred!
8 comentarii:
Ehe... Amintiri. Flash Dance, Break Dance. Break Dance l-am văzut la sala Victoria a teatrului Constantin Tănase, existase o perioadă în care dăduseră drumul la "video", cum spuneam noi. Pe urmă au revenit în închistarea care avea să îi şi piardă, până la urmă...
La ce te referi cand vorbesti de alte alegeri?
Muzica si dansul pun o semnatura importanta in viata unui om.
Imi place sa fiu ghidata in viata de muzica si dans!:)
Felicitari inca o data pentru reusita voastra!Poate s-au deschis cateva usite in micile inimiare de copii.
Cristian Lisandru:
Oare ai uitat noptile in care se vizionau cate patru, cinci filme, unul dupa altul, la gramada?
Gabriela Elena:
Ma refer la toate acele momente in care mi-ar fi fost foarte simplu sa fiu mai intelept. Fiecare dintre noi realizeaza atunci cand face bilanturi ca putea mai mult, ca merita mai mult...
Oricum, nu regret nimic! Asa am ales atunci si imi asum toate urmarile, si bune si rele.
Cristian Lisandru:
Alte vremuri, aceleasi preocupari!
Gabriela Elena:
Alegeri, in general...
Eu cred ca orice om simte nevoia sa mai faca si cate un bilant provizoriu, din cand in cand.
Mereu gasesti alegeri mai bune cand privesti din perspectiva bilantului...
angi:
Exact asta a fost si dorinta mea, sa trezesc dorinta fara sa fortez ceva.
Trimiteți un comentariu