luni, noiembrie 29

Muzica la Idrifaia

Mereu am crezut, poate si datorita slabiciunii bolnavicioase pentru “Morometii”, ca cele mai frumoase si mai curate suflete isi au obarsia in satele in care civilizatia nu a adus, inca, malaxoarele de constiinte. Acolo, la tara, oamenii se mai ajunta intre ei fara sa treaca pe vre un raboj care si cui ii este dator, asta fara ca unul dintre ei sa ramana inselat.

Cea mai mare realizare cu care am ramas dupa ce am reusit sa organizez concertul saptamanii trecute a fost ca, prin invitatii speciali pe care m-am ingrijit sa-i aduc, muzica pe care o fac doi oameni extraordinari a ajuns si in oaza noastra de liniste si bucurie, Idrifaia cea cocotata pe dealurile scaldate de Tarnava Mica.

In ciuda varstei venerabile, momo si toto (adica bunicii) au patruns pentru prima data in Palatul Culturii din Targu Mures, spectatori ai unui concert organizat de catre stranepotul lor. Au fost discreti si retinuti, asa cum stiu taranii sa se bucure de o realizare a sangelui lor. Timp de o ora au fost aristocratii rafinati, ascultatori de muzica buna. Merita cu prisosinta un astfel de dar pentru ca ei sunt cei care fac posibila “linistea de la Idrifaia noastra”.


Odata cu ei, in aceeasi masina, am avut inca un musafir: Sorin este un copil pe care soarta l-a incercat din primele clipe ale vietii, insa, apoi i-a dat sansa de a avea o familie in care parintii adoptivi sunt oameni deprinsi cu sacrificiul. L-am invitat si el si-a dorit sa vina sa vada cu ochii lui. Si el a patruns pentru prima data in viata intr-o sala de concert. Impresionant si gestul parintilor care si-au amanat treburile gospodariei pentru un vis al copilului lor. Am realizat ca povestea lui Ilie Moromete se rescrie, zi de zi, in foarte multe dintre fundaturile uitate de lume.

Acestia au fost invitatii speciali cu care ne mandrim si cu care incepem sa relatam povestile adevarate ale acestui eveniment, povesti care nu ar fi fost posibile fara efortul si intelegerea unor oameni extraordinari.

16 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Nu pot citi fără să lăcrimez..
Sunteți extraordinari!!

Teo Negura spunea...

Ma bucur tare, tare mult pentru voi :) Nu stiu ce-as putea spune mai mult...

Cristian Lisandru spunea...

Sunt foarte greu de pus în practică astfel de evenimente, tocmai din cauza faptului că - aplecaţi mai mult asupra a ceea ce îi frământă cotidian - oamenii extraordinari îşi găsesc rareori timp. Eu mă bucur sincer că un astfel de proiect capătă, încetul cu încetul, viaţă...

Gânduri bune şi putere!

Gabriela Elena spunea...

Atunci cand este vorba de copilul tau, tu esti in stare sa muti si muntii! :D
Si mai ai dragoste sa daruiesti si altor copii...

Cristian Lisandru spunea...

Permanentizarea unui astfel de demers este imperios necesară, putem să spunem aşa? Prea sunt în jurul nostru numai şuşe bine promovate, la ore de vârf... Ne-au încălecat. dar nu definitiv...

angi spunea...

Intr-adevar ca Ilie Moromete isi face simtita prezenta peste multe locuri uitate parca de lume.Mama si tata au avut de ce sa fie mandri!Nu in fiecare zi ai parte de muzica buna,aproape de tine!
Multi parinti ar trebui sa-si lase din treburi ca sa fie alaturi de visele copiilor.

cristiandima spunea...

Spunea Dan Puric că omul frumos trebuie să îl cauţi la ţară şi câtă dreptate avea. Uneori avem nevoie de astfel de momente pentru a ne aminti de ei, pentru a conştientiza că există şi sunt mai frumoşi ca noi.

Acum un an am făcut o prezentare la Ardeu, un sat din judeţul Hunedoara, unde se înalţă o cetate dacică. Printre invitaţi erau cei din sat, fete 60,90,60... de ani. Au fost atât de fericiţi când i-am pus să vizioneze "Noi cei din linia întâi", parcă şi-au adus aminte de serile de film din vremuri de mult apuse.

doctorul spunea...

cum ştii tu să faci o poveste dintr-un detaliu; cele bune.

Virtualkid spunea...

INCERTITUDINI:
Speram sa fie niste lacrimi de bucurie!

Virtualkid spunea...

Teo Negura:
Prietenii nu trebuie sa spuna prea multe lucruri.... este suficient faptul ca exista!

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru:
A fost o mare reusita si ma mandresc cu asta. Am inca o amintire memorabila pentru copil.

Virtualkid spunea...

Gabriela Elena:
Eu cred ca cea mai buna metoda pentru a-mi educa propriul copil este aceea in care incerc sa fac ceva si pentru cei din jurul lui, tocmai pentru a avea comcurenti redutabili, pentru a se stradui mai mult.

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru:
Prietene, am sa-ti solicit ajutorul de fiecare data cand mai incerc sa fac cate ceva.

Virtualkid spunea...

angi:
eu fac asta!

Virtualkid spunea...

cristiandima:
daca nu ar fi si nevoile de educatie ale copilului, nu mi-ar mai trebui sa stau nici macar o secunda in oras, dar nu pot sa-i compromit viitorul.

Virtualkid spunea...

doctorul:
da, poate! insa aceasta este o poveste adevarata!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner