marți, noiembrie 2

Mere urate si avioane

Idrifaia este un loc binecuvantat de Dumnezeu. Acolo orice contur al neimplinirii se estompeaza. Acolo exista doi batrani care mai pastreaza ceva din tihna vietii arhaice, a vietii dusa intre pamant si cer. Ei isi conduc si acum viata dupa criterii simple, milenare: cata apa ne da cerul ca sa stim cat o sa rodeasca pamantul. Pentru ei aproape ca nici nu exista avioanele care trec prin culoarul aerian de peste satul lor. Importante sunt doar ploile care strabat acest culoar si pamantul care le asteapta.

Promiteam unui prieten, acum cateva zile, ca o sa-i trimitem doua mere gustoase. Ca sa nu isi piarda din aroma,i le trimitem paravion.

19 comentarii:

Cristian Lisandru spunea...

"Ei isi conduc si acum viata dupa criterii simple, milenare: cata apa ne da cerul ca sa stim cat o sa rodeasca pamantul."

E bine că încă mai există astfel de locuri. Să sperăm că hâda civilizaţie nu va mătura totul, până la urmă...

Gânduri bune, ştrumfilor!

Virtualkid spunea...

Cristian Lisandru:
Chiar asa se si intampla, tocmai din acest motiv ne simtim atat de bine acolo si ne rugam sa-i tina Dumnezeu in viata cat mai mult pe batrani.

Virtualkid spunea...

jocuri barbie:
va rog sa folositi adresa de mail a blogului pentru astfel de comunicari.
multumesc!

doctorul spunea...

mulțam fain, dau fuga la aeroport să le recepționez.

Virtualkid spunea...

doctorul:
asteptam impresiile dupa degustare.

Karla spunea...

Citind postul acesta, aproape ca am simtit aroma de mere si frunze uscate...
merci, Virtualkid...

Virtualkid spunea...

Karla:
Ma bucur mult pentru ca te regasesc incantata de merele noastre!

Gabriela Elena spunea...

Eu chiar am mancat recent niste mere din cele numite "urate", dar nespus de gustoase.
Proveneau dintr-o gradina a bunicilor unui prieten.
Eu nu prea mananc mere, dar acestea au fost atat de aromate...

Virtualkid spunea...

Gabriela Elena:
Pentru un om frumos, mai trimitem doua si spre tine!

Teo Negura spunea...

Foarte frumos gestul tau, iar locul e unul de-a dreptul pitoresc. Mi-a placut mult ce ai scris despre insemnatatea ploii in viata acestor oameni...

Virtualkid spunea...

Teo Negura:
Bunicii traiesc de pe urma pamantului. Toata viata lor asa a fost, asa este si acum. Ploaia este, la fel cum a fost toata viata lor, o binecuvantare.

arcadia spunea...

Poveste frumoasă cu mere şi avioane :)

angi spunea...

Ifridia ta seamana cu Remetea mea!

silavaracald spunea...

Mere de-astea urâte dau nemaipomenit de aromate am și eu la țară. Nu le-aș da pe o căruță de ”frumoase” umflate cu fitohormoni și tratate cu chimicale ca să țină cât mai mult.
Să vă bucurați de ele și să le dea Cel de Sus viață lungă gazdelor de acolo! :)

Gabriela Elena spunea...

Au sosit merele cele gustoase...
Acum stau in "oaza binecuvantata" si mananc mere.
Ce gustoase sunt! :D

Virtualkid spunea...

arcadia:
Multumesc pentru apreciere! Este si o poveste despre sanatatea care zboara tot mai departe de noi.

Virtualkid spunea...

angi:
Fiecare are un loc al sau, un loc in care linistea ii umple sufletul.

Virtualkid spunea...

silavaracald:
Multumim pentru urarile tale. Stii bine ca le pretuim ca pe niste daruri de suflet.

Virtualkid spunea...

Gabriela Elena:
Mere urate (dar gustoase) pentru un om frumos!

Unde iți trimit depeșă?

Vreau adresa ta de e-mail:

Delivered by FeedBurner