Ma doare ca nu am auzit pe nimeni care sa spuna ca ii lipseste maestrul! A trecut un an. Oare se justifica sa ma lamentez? Copilul meu o sa-l cunoasca! Cu siguranta! Sa ma mai intereseze altceva? Merita?
Gabriela Elena: Mie mi se pare nu este de uitat. Pur si simplu nu ar merita o astfel de soarta. Cu toate acestea, nu am prea gasit materiale care sa-i pomeneasca numele in toate "mediile".
elena marin-alexe: L-am vazut doar de doua ori in viata concreta, de la mica distanta. Era un om atat de simplu si de modest, enervat de eventualii "curatatori de scame inchipuite".
Bibliotecarul: Nu sunt o persoana care sa isi petreaca timpul in medii inalte, totusi, viata mi-a dat ocazia sa cunosc un numar de "somitati". Unele mi-au demonstrat ca sunt caractere mici.
Targu Mures, Ardeal, Romania
Tocmai pentru ca am primit in dar acest blog inainte de a invata sa scriu si sa citesc, deocamdata eu sunt doar muza.
Vizualizati profilul meu complet
10 comentarii:
Daca altii uita, tu sigur nu o vei face si copilul tau va cunoaste, va intelege, va iubi...
Ne-am dedicat şi ne dedicăm unor patimi absurde, uitând să îi omagiem pe adevăraţii artişti. Ăştia suntem noi...
Pe maestrul Dinica nu poate sa-l uite cineva! El va trai vesnic prin rolurile sale de o acuratete fara seaman.
deja un an! zilele trecute mi s-a părut că-l văd la un moment dat pe stradă; mi-am dat seama imediat că nu e posibil, însă pentru o clipă ...
Morţile celor care definesc România de astăzi sunt atât de dese încât nu le mai putem număra.
Uneori văd anumite elite ale vieţii culturale, despre care nu am auzit de foarte mult timp nimic, şi tresar pentru am trăit cu impresia că s-au dus.
Preocupările actuale se mărginesc, aproape exclusiv, la grija zilei de mâine, şi asta ne face un popor mai sărac.
Gabriela Elena:
Mie mi se pare nu este de uitat. Pur si simplu nu ar merita o astfel de soarta. Cu toate acestea, nu am prea gasit materiale care sa-i pomeneasca numele in toate "mediile".
Cristian Lisandru:
Nu stiu daca este necesar omagiul ca o conditie necesara, dar ca sa ii pomenesti numele nu este niciodata prea mult.
elena marin-alexe:
L-am vazut doar de doua ori in viata concreta, de la mica distanta. Era un om atat de simplu si de modest, enervat de eventualii "curatatori de scame inchipuite".
doctorul:
Are sansa ca a ramas in inregistrarile rolurilor sale.
Bibliotecarul:
Nu sunt o persoana care sa isi petreaca timpul in medii inalte, totusi, viata mi-a dat ocazia sa cunosc un numar de "somitati". Unele mi-au demonstrat ca sunt caractere mici.
Trimiteți un comentariu